Dacă îți plac renovările inedite, vei fi uimit de istoria acestei foste școli care, cu multă dedicație, a fost transformată într-o casă familială adaptată stilului de viață al secolului XXI, cu ferestre mari și lumină naturală din belșug.
Cuprins
Vă imaginați să locuiți în același spațiu în care copiii din secolul al XIX-lea învățau tabela înmulțirii? Ei bine, Danielle și Kreg Jones nu numai că și-au imaginat acest lucru, ci l-au și realizat. Acest cuplu de arhitecți, fondatori ai studioului Inscription Architects din New Hampshire, a realizat una dintre cele mai uimitoare renovări pe care le-am văzut până acum, transformând o fostă școală într-o casă cu spații deschise și stil eclectic. Casa își păstrează structura simetrică.
O descoperire neașteptată
Povestea a început în 2016, când familia Jones a decis să se mute din Montana în New Hampshire, în căutarea, după cum spun ei înșiși, a „reducerii dimensiunilor”. Ceea ce nu se așteptau era că găsirea unei case va deveni o adevărată odisee de cinci ani. Dar, cum se spune, lucrurile bune vin când te aștepți mai puțin. Și în 2021, au găsit ceva care cu siguranță nu era pe lista lor de „case normale”: școala North Weare, o clădire din 1856 care a trecut prin mai bine de un secol și jumătate de istorie. Această școală fusese centrul educațional al orașului până în 1952, apoi a servit ca loc de întâlnire pentru comunitate până în anii ’80, iar în 1995 a fost inclusă în Registrul Național al Locurilor Istorice. Designul grădinii joacă cu formele geometrice.
Momentul a fost perfect: proprietatea era de 15 ani de vânzare ca imobil comercial, dar cu doar câteva zile înainte de apariția familiei Jones, clasificarea sa a fost schimbată în rezidențială. Au vizitat-o în februarie 2021 și, fără să stea pe gânduri, au făcut o ofertă a doua zi. Pentru 210.000 de dolari (aproximativ 188.000 de euro), au primit cheile viitorului lor cămin în martie. Zona de zi cuprinde un spațiu deschis amplu.
„Ne plac clădirile istorice vechi”
Ce ar putea avea special o școală abandonată încât să îi facă pe doi arhitecți să se îndrăgostească de ea? Danielle, cu ochiul ei clinic de arhitect, a văzut ceea ce alții nu vedeau: „Deși este un spațiu mare, este foarte confortabil. Totul are proporții clasice și este simetric”. Cu tavane între 4,2 și 6,4 metri și ferestre enorme, clădirea avea tot ce era necesar pentru a străluci din nou. Cea mai mare schimbare? Crearea unui spațiu deschis amplu care integrează bucătăria cu insulă centrală, sufrageria și salonul, cu tavanul din lemn alb ca element de legătură și un clin d’oeil către trecut prin peretele din cărămidă aparentă. În bucătărie, cărămida aparentă a pereților a fost păstrată.
Un proiect de familie
Dar aceasta nu este doar povestea unei renovări arhitecturale, ci și o poveste de familie cu mult suflet. Cuplul avea un plan: să-și implice fiul, proaspăt absolvent de liceu, în întregul proces. „Kreg crescuse făcând tot felul de proiecte și construind lucruri împreună cu mama sa, așa că am vrut să facem același lucru cu fiul nostru, pentru ca el să învețe să construiască și să repare ceea ce nu funcționează într-o casă”, explică Danielle.
„Cel mai important a fost să petrecem timp împreună și să facem asta cu fiul nostru, pentru a-l învăța și a-l antrena, deoarece, la momentul respectiv, nu era pregătit să facă altceva după liceu”, adaugă Kreg. Eclectismul se percepe în amestecul de culori și modele.
Respectând originile
Timp de opt luni intense, familia s-a apucat de treabă pentru a transforma sălile de clasă într-o casă cu trei dormitoare, două băi și un toaletă. Dar atenție, nu era vorba de a demola totul și a începe de la zero. Familia Jones era foarte clară că voia să onoreze istoria locului. Astfel, au păstrat podelele originale, tavanul, balustradele de cretă, scara, ușile, obloanele și chiar un perete de la începutul secolului al XX-lea, pe care încă se puteau citi numele copiilor.
Gresia de pe podea este aceeași cu cea din clădirea originală. „Am vrut să adăugăm puțină culoare și viață. Consider că designul nostru este foarte respectuos, deși este colorat și distractiv”, spune Danielle despre designul eclectic al casei, care nu încetează să ne surprindă. În dormitorul principal, se remarcă tapetul cu motive retro.
Marea comoară: lumina naturală
Au trecut mai bine de trei ani de când s-au mutat în școala reconvertită, iar Danielle este în continuare uimită de cantitatea de lumină care pătrunde. „Aceste clădiri au fost construite înainte de apariția electricității, așa că aveau nevoie de ferestre mari. La orice oră din zi, indiferent de ora din zi, în sufragerie este lumină”, explică ea. „Este ca și cum ai fi în aer liber”.
Patul și tăblia sunt din lemn recuperat. Danielle mărturisește: „Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o din acest proiect este că trebuie să fii dispus să încerci ceva nou și diferit, fără să-ți pese ce cred ceilalți. Pur și simplu, încearcă, pentru că nu sunt multe lucruri care sunt cu adevărat ireversibile”.
Baia din suită include o cadă independentă. Și iată cea mai surprinzătoare parte: acest cuplu, care s-a mutat la fiecare câțiva ani, și-a găsit în sfârșit locul în lume. „Suntem căsătoriți de 27 de ani și recordul nostru este de patru ani într-o casă și, pentru prima dată, nu suntem nerăbdători. Nu suntem pregătiți să plecăm nicăieri”, mărturisește Kreg. „Nu anticipăm niciodată următorul proiect. Se pare că pur și simplu vin la noi, așa că în acest moment nu avem planuri pentru un nou proiect, dar vom vedea ce se va întâmpla”, concluzionează Danielle.
