Cercetători precum Norman Li, de la Singapore Management University, și Satoshi Kanazawa, de la London School of Economics, ne indică semnele unui coeficient intelectual mai mare decât normalul.
De ce unele persoane se bucură mai mult de liniște decât de o conversație superficială? De ce unii par să funcționeze mai bine înconjurați de hârtii, cărți și cești goale? Și de ce, în ciuda sfaturilor bine intenționate despre obiceiuri sănătoase, unele minți strălucite insistă să rămână treze până în zori? Ceea ce este adesea interpretat ca ciudățenie, neatenție sau simplă dezorganizare ar putea ascunde, de fapt, o capacitate intelectuală superioară.
Mult timp, conceptul de inteligență a fost asociat cu performanța academică, memoria sau abilitatea logică. Dar diferite studii au început să spargă acest tipar, observând nu atât ceea ce spun sau rezolvă persoanele inteligente, cât modul în care trăiesc.
Cercetători precum Norman Li, de la Singapore Management University, și Satoshi Kanazawa, de la London School of Economics, au identificat o serie de șase obiceiuri neobișnuite pe care le împărtășesc adesea persoanele cu un coeficient de inteligență (CI) mai ridicat. Concluzia este clară: a fi diferit nu este doar un defect, ci poate fi un indiciu.
Unul dintre obiceiurile cele mai revelatoare este predilecția pentru singurătate. Spre deosebire de stereotipul „geniului antisocial”, aici nu este vorba de misantropie sau izolare din cauza incapacității emoționale, ci de o alegere conștientă. Persoanele cu abilități înalte se simt de obicei mai confortabile în propria lume interioară. Interacțiunea constantă le este obositoare și puțin stimulantă, în timp ce timpul petrecut singure le permite să exploreze idei, să-și reorganizeze gândurile și să aprofundeze interesele personale. În loc să evite contactul uman din cauza disconfortului, ele îl evită din preferință: nu se tem să rămână singure pentru că știu să profite de acest timp.
O altă trăsătură frecventă este dezordinea. Deși cultura noastră tinde să glorifice curățenia și ordinea ca virtuți aproape morale, adevărul este că unele dintre cele mai creative minți se descurcă foarte bine în haos. Nu că nu văd dezordinea: pur și simplu nu îi deranjează. De fapt, un mediu aparent haotic poate fi o sursă de stimulare constantă, în care conexiunile dintre obiecte, idei sau stimuli vizuali provoacă asocieri mentale neașteptate și, adesea, foarte fertile. În loc să îi distragă, dezordinea îi inspiră.
Peninsula. Valoarea atenției: De ce ne-a fost furată și cum o putem recupera
Autocritica face, de asemenea, parte din acest model. Spre deosebire de cei care trăiesc convinși că fac totul bine, persoanele cu un IQ mai ridicat tind să se pună constant la îndoială. Nu din nesiguranță, ci dintr-o conștiință foarte acută a limitelor lor. Această viziune realistă asupra lor înșiși le permite să continue să învețe, să-și asume greșelile și să se îmbunătățească mai ușor. Unde alții văd eșecuri, ei găsesc informații valoroase.
Această plăcere pentru învățarea continuă se traduce și într-o anumită atracție pentru provocări. Persoanele mai inteligente tind să se plictisească dacă totul le vine prea ușor. De aceea, se angajează voluntar în sarcini complicate, încercări noi sau activități pe care încă nu le stăpânesc, motivate de curiozitate și dorința de a se autodepăși. Nu se mulțumesc să știe, vor să înțeleagă.
În plus, există încă două obiceiuri care sunt adesea interpretate greșit: a vorbi singur și a fi nocturn. Primul, departe de a fi un semn de dezechilibru, poate indica o minte care are nevoie să proceseze cu voce tare pentru a ordona ideile, a anticipa scenarii sau chiar a se calma. Multe persoane cu un IQ verbal ridicat verbalizează gândurile ca formă de raționament. Al doilea obicei, nocturnismul, răspunde unei logici similare: liniștea nopții oferă un spațiu liber de întreruperi și stimulare socială, ideal pentru concentrare profundă sau creativitate. Pentru mulți, cele mai bune idei nu apar la cafeaua de dimineață, ci în murmurul îndepărtat al orașului adormit.
