Un nou studiu dezvăluie existența unei comunități neolitice organizate în jurul unor linii materne în provincia chineză actuală Shandong.
Cuprins
Timp de decenii, majoritatea studiilor despre societățile umane antice au coincis asupra unei idei aparent solide: comunitățile din Neolitic și din Epoca Bronzului erau organizate în mod patrilineal, adică descendența și moștenirea se transmiteau prin tată. Însă o nouă cercetare, publicată recent în prestigioasa revistă Nature, a zguduit acest consens academic prin descoperirea unei structuri sociale radical diferite în estul Chinei, acum 4.500 de ani. La situl arheologic Fujia, de pe coasta actualei provincii Shandong, cercetătorii au descoperit o comunitate matrilineală unică, în care femeile conduceau clanurile familiale, iar descendența era organizată pe linie maternă.
O descoperire revoluționară rescrie istoria umanității: femeile guvernau în China din Epoca de Piatră, acum 4.500 de ani.
Descoperirea nu este deloc minoră. Fujia devine astfel unul dintre puținele exemple documentate științific ale unei societăți matrilineare în preistorie, alături de cazuri precum elita din Cañón del Chaco din America de Nord sau anumite comunități celtice din sudul Germaniei. Dar ceea ce diferențiază Fujia este profunzimea sa temporală, continuitatea sa de-a lungul generațiilor și claritatea cu care genetica, arheologia și alte discipline au lucrat împreună pentru a reconstrui un mod de viață care, până acum, părea marginal în studiul primelor civilizații umane.
O comunitate împărțită în clanuri materne
Situl Fujia datează din perioada cuprinsă între 2750 și 2500 î.Hr., în plină cultură Dawenkou, cunoscută pentru ceramica decorată și dezvoltarea agricolă. În această așezare, arheologii au excavat peste 500 de morminte organizate în două cimitire separate de doar 100 de metri, situate de o parte și de alta a unei vechi zone rezidențiale. La prima vedere, această distribuție ar putea părea întâmplătoare, dar analizele genetice au dezvăluit un adevăr uimitor: fiecare cimitir grupa exclusiv membri ai aceluiași linie maternă.
Indivizii din cimitirul nordic împărtășeau aceeași variantă de ADN mitocondrial — transmis exclusiv de la mamă la fiu —, în timp ce cei din cimitirul sudic aparțineau unui alt neam. În schimb, cromozomii Y, moșteniți numai pe linie paternă, prezentau o mare diversitate, ceea ce sugerează că bărbații veneau din afară, în timp ce femeile constituiau nucleul stabil al comunității. Cu alte cuvinte, fiii și fiicele creșteau și erau îngropați în cadrul clanului matern, indiferent de originea tatălui lor.
Această practică, menținută timp de cel puțin 250 de ani — aproximativ zece generații —, nu numai că reflectă o structură socială coezivă, dar reprezintă o formă de organizare complet opusă tendinței dominante în Eurasia în acea perioadă. Marea majoritate a societăților neolitice cunoscute se caracterizau prin mutarea femeilor în comunitățile soților lor, într-o dinamică patrilocală care consolida puterea bărbaților. Fujia rupe acest tipar în mod clar și categoric.
Situl arheologic Fujia și populațiile antice și actuale legate de moștenirea sa.
Viața în comunitate, agricultura și endogamia
Pe lângă analiza genetică, cercetătorii au aplicat metode precum studiul izotopilor stabili și datarea cu radiocarbon pentru a aprofunda modul de viață al acestei societăți matrilineare. Ei au descoperit că populația din Fujia se hrănea în principal cu mei, completat cu proteine animale, probabil porci hrăniți și ei cu mei. Dieta era uniformă între bărbați și femei, ceea ce întărește ideea unei societăți egalitare în ceea ce privește accesul la resurse.
Un alt fapt revelator a fost mobilitatea geografică redusă a membrilor săi. Analizele de stronțiu din dinți au indicat că marea majoritate a indivizilor au trăit toată viața în imediata apropiere a sitului. Această stabilitate s-a tradus într-o comunitate puternic endogamică, în care căsătoriile între veri îndepărtați erau frecvente, iar în unele cazuri au fost documentate chiar uniuni între veri primari.
Departe de a reflecta o preferință culturală pentru consanguinitate, aceste date indică mai degrabă limitările unei comunități închise, fără contacte externe semnificative. Cu toate acestea, această circumstanță nu a împiedicat societatea să mențină o structură coezivă și funcțională timp de secole, bazată pe apartenența la clanuri materne.
Fujia este un sit arheologic care leagă o civilizație preistorică de popoarele de astăzi.
Rescrierea istoriei primelor societăți
Descoperirea de la Fujia nu are doar implicații pentru arheologia chineză, ci obligă la reconsiderarea multor ipoteze privind evoluția structurilor sociale în preistorie. Ideea că societățile patriarhale au apărut în mod natural odată cu apariția agriculturii și acumularea surplusurilor economice a fost pusă sub semnul întrebării de această descoperire și de alte descoperiri recente. În comunități precum Fujia, fără o ierarhie marcată și fără dovezi de acumulare de bogăție, formele matrilineare au putut prospera ca modele stabile de organizare.
Distribuția mormintelor relevă, de asemenea, o concepție diferită asupra rudeniei: chiar și bărbații adulți și adolescenții erau îngropați alături de clanul matern, și nu alături de soțiile sau copiii lor. În societățile patrilineare, dimpotrivă, femeile erau cele care părăseau neamul lor pentru a se integra în cel al soțului. Fujia răstoarnă această dinamică și demonstrează că și alte modele familiale și sociale au fost viabile și de succes.
Această descoperire, condusă de o echipă internațională de cercetători și coordonată de Universitatea din Beijing și Institutul de Arheologie din Shandong, deschide calea către noi cercetări. Câte alte comunități matrilineare au putut exista fără a lăsa urme genetice sau arheologice clare? Ce factori au determinat ca unele forme de organizare socială să dăinuie, iar altele să dispară?
Ceea ce este clar este că Fujia reprezintă o fereastră rară către un mod de viață uitat, în care descendența maternă nu era o excepție, ci pilonul central al comunității.
