Specia s-ar fi adaptat la întunericul total al peșterii. Este prima dată când această mutație este documentată în peșteră, ceea ce conferă o valoare specială descoperirii.
O cercetătoare analizează un perete al peșterii.
Un insect fără ochi a fost descoperit într-o peșteră izolată din Nullarbor, în Australia de Vest, în timpul unei expediții științifice care a dezvăluit exemple surprinzătoare de adaptare evolutivă la întunericul subteran. Descoperirea, descrisă ca unică de către cercetători, arată cum unele insecte au evoluat până la pierderea completă a vederii într-un mediu lipsit de lumină.
Descoperirea a fost făcută de Jess Marsh, entomolog și arahnolog la Universitatea din Adelaide, în timp ce explora un sistem de tuneluri lung de peste zece kilometri. Specialista a găsit cadavrul mumificat al unei viespi, de aproximativ doi centimetri, lipit de un perete stâncos, fără ochi și cu aripi translucide. „Nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum”, a declarat cercetătoarea după ce l-a observat pentru prima dată.
Cercetarea, realizată în colaborare cu Federația Speleologică Australiană, a permis studierea a unsprezece peșteri în căutarea speciilor subterane. Studiile au fost finanțate de Consiliul Australian pentru Cercetare și Fundația Hermon Slade, iar în cinci dintre enclave au fost găsite probe relevante.
Mediul în care a fost găsită viespea conținea mii de rămășițe de nevertebrate conservate într-o stare surprinzător de intactă: păianjeni, gândaci și centipede erau păstrate datorită condițiilor saline din peșteră. Unii păreau să fi murit în timp ce se deplasau. „Este o lume înghețată, dominată de creaturi mici”, a explicat Marsh, care a comparat locul cu un spațiu natural înghețat în timp.
Un ecosistem paralizat în timp
Conform primelor analize, viespa ar putea aparține familiei Pompilidae, cunoscută pentru parazitarea păianjenilor. Acest lucru deschide posibilitatea unei relații ecologice cu specii de arahnide adaptate, de asemenea, la viața subterană și lipsite de vedere. „Este foarte interesant dacă au evoluat separat, dar sunt legate prin parazitism”, a adăugat cercetătoarea.
În timpul aceleiași expediții, oamenii de știință au găsit și exemplare vii de păianjeni fără ochi. Unul dintre ei atârna de o pânză în crăpăturile carstului și a fost asociat genului Tartarus. Altul, mai robust și acoperit cu păr, ar putea face parte din genul Troglodiplura, înrudit cu tarantulele și alte păianjeni de vizuină. Ambele au fost documentate doar în regiunea Nullarbor, iar unii experți cred că ar putea locui exclusiv într-o singură peșteră.
În ciuda importanței lor științifice, peșterile în care au fost găsite aceste exemplare se află într-o zonă propusă pentru a găzdui Western Green Energy Hub, cel mai mare proiect de energie regenerabilă din țară, cu peste 3.000 de turbine eoliene și șase milioane de panouri solare distribuite pe 20.000 de kilometri pătrați.
Compania promotor afirmă că impactul direct va afecta mai puțin de 5% din suprafața totală și că lucrează deja la un sistem de cartografiere pentru a evita afectarea structurilor carstice. Cu toate acestea, oamenii de știință și speologii avertizează asupra pericolului pe care îl reprezintă intervenția într-o zonă atât de fragilă din punct de vedere ecologic și încă puțin documentată.
