Oamenii de știință studiază perlele de sticlă portocalie de pe Lună, găsite în probele de sol prelevate în cadrul misiunilor Apollo.
Cercetările arată că aceste perle microscopice s-au format în urmă cu 3,3-3,6 miliarde de ani, în urma unor erupții vulcanice, au o compoziție unică și oferă indicii despre activitatea vulcanică de pe Lună.
La câteva decenii după misiunile Apollo, care au dus oamenii pe Lună pentru prima dată, oamenii de știință studiază mai în detaliu perlele strălucitoare de sticlă portocalie găsite printre rocile și praful din probele de sol lunar aduse de astronauți.
La acea vreme, nu exista încă tehnologia necesară pentru a vedea atât de multe detalii, dar acum, folosind tehnici noi, au putut vedea dincolo de această curioasă culoare minerală.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Brown, Universitatea Harvard și Universitatea Washington din St. Louis, publicat în revista Icarus, a clarificat cum au apărut și de ce sunt colorate.
Ce sunt perlele de sticlă portocalii de pe Lună?
Aceste „perle”, cum le numesc oamenii de știință, sunt microscopice, măsurând mai puțin de 1 milimetru și s-au format în urmă cu aproximativ 3,3-3,6 miliarde de ani, în timpul erupțiilor vulcanice, când Luna era mai tânără.
„Perlele sunt capsule minuscule din interiorul Lunii”, a spus Ogliore, „sunt unele dintre cele mai uimitoare mostre extraterestre pe care le avem”, a afirmat el.
Pentru cercetare, au folosit diferite tehnici de analiză microscopică, principala fiind un instrument al Universității din Washington numit NanoSIMS 50, care utilizează un fascicul de ioni de mare energie pentru a fragmenta mici probe de material și a le analiza.
Au combinat această metodă cu tomografia cu sondă atomică, microscopia electronică de baleiaj, microscopia electronică de transmisie și spectroscopia cu raze X prin dispersie de energie.
Perlele, de culoare portocaliu strălucitor și altele de culoare neagră strălucitoare, s-au format atunci când vulcanii lunari au expulzat material către suprafață.
Picăturile de lavă, ieșind în vidul suprafeței lunare, s-au solidificat instantaneu, lăsând aceste urme. „Simpla existență a acestor perle ne indică faptul că Luna a avut erupții explozive, ceva asemănător cu izvoarele de foc care pot fi văzute astăzi în Hawaii”, explică Ogliore.
Cu toate acestea, aceste fragmente au o formă și o compoziție chimică care nu există pe Pământ, motiv pentru care sunt păstrate în condiții protejate, fără a fi expuse mediului terestru, deoarece nu se știe cum ar reacționa la oxigen, de exemplu.
Deocamdată, ele servesc ca indicii pentru a înțelege mai bine activitatea vulcanică care a existat odată pe Lună și cum s-a schimbat aceasta în timp. „Chiar și cu tehnicile avansate pe care le-am folosit, aceste măsurători au fost foarte dificil de realizat”, a recunoscut omul de știință.
