Timp de decenii, omenirea a crezut că centrul Pământului era o regiune total inaccesibilă, o frontieră de netrecut unde se aflau secrete imposibil de atins.
Cu toate acestea, o cercetare efectuată de oameni de știință germani a găsit dovezi surprinzătoare că materiale provenite din nucleu ar putea ieși treptat la suprafață, transportate de vulcani. Printre aceste materiale se află nimic mai puțin decât aur, pe lângă alte metale prețioase.
Cheia acestei cercetări stă în detectarea urmelor de aur și ruteniu în roci vulcanice de origine profundă, în special în zone precum Hawaii. Datele sugerează că aceste materiale au o origine mult mai profundă decât se credea posibil, mai precis la limita dintre nucleu și manta terestră. Datorită noilor tehnici de analiză izotopică, cercetătorii au putut demonstra că nucleul nu este complet izolat și că, în anumite condiții, poate elibera o parte din elementele sale la suprafață.
Centrul Pământului: un tezaur care începe să iasă la lumină
Se estimează că mai puțin de 0,1% din aurul total al planetei se află în scoarța terestră, la îndemâna tehnologiei actuale. Și restul? Se află îngropat la adâncimi de peste 3.000 de kilometri, în măruntaiele nucleului terestru, potrivit Universității din Göttingen.
Deși această cantitate uriașă de aur părea condamnată să rămână îngropată pentru totdeauna, cercetări recente au zguduit acest paradigma. O echipă de geochimici germani a demonstrat că există o modalitate prin care o parte din acest material prețios poate ajunge la suprafață.
Erupțiile vulcanice, care timp de secole au fost percepute ca fenomene distructive, ar putea fi și purtătoare de comori ascunse. În special, fluxurile de lavă analizate în Hawaii au dezvăluit urme de metale prețioase care, datorită caracteristicilor lor izotopice, nu ar putea proveni numai din manta superioară, ci ar avea originea în manta-nucleu.
Descoperirea cheie se bazează pe un izotop al ruteniu: 100Ru. În centrul Pământului, acest izotop apare în proporții diferite față de cele din manta terestră. Cercetările au relevat o concentrație neobișnuit de mare de 100Ru în rocile vulcanice extrase, ceea ce indică în mod direct o legătură între nucleu și manta profundă. Această diferență, imperceptibilă până de curând, a putut fi detectată datorită tehnicilor de măsurare izotopică dezvoltate recent.
Dr. Nils Messling, de la Departamentul de Geochimie de la Universitatea din Göttingen, a afirmat că aceste rezultate confirmă prezența materialului provenit din nucleu care se scurge în manta. Acest proces, deși extrem de lent și limitat, ar fi putut avea loc de milioane de ani fără să știm.
Colegul său, profesorul Matthias Willbold, merge mai departe și afirmă că aceste dovezi demonstrează că centrul Pământului nu este o sferă complet sigilată, așa cum se credea. În schimb, pare să interacționeze cu manta în anumite puncte, permițând materialelor grele și rare să urce spre scoarță, transportate de curenții convectivi și magmele profunde.
Cu toate acestea, această descoperire nu înseamnă că se vor deschide mine pentru a extrage aur direct din nucleul Pământului. Cantitățile detectate în roci sunt minuscule, iar extracția lor, deocamdată, nu este rentabilă și nici viabilă din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, valoarea științifică a descoperirii este inestimabilă.
În primul rând, deoarece oferă o dovadă directă că nucleul și manta nu sunt complet izolate între ele, ceea ce schimbă modul în care înțelegem dinamica internă a planetei. În al doilea rând, deoarece oferă noi perspective asupra originii și formării anumitor tipuri de insule vulcanice, precum Hawaii, care ar putea juca un rol cheie în transportul acestor materiale din adâncuri.
În plus, prezența aurului și a altor metale prețioase în aceste zone vulcanice deschide calea către cercetări mai aprofundate în alte părți ale lumii cu caracteristici similare. Poate că, în viitor, se vor putea identifica modele care să permită anticiparea regiunilor care ar putea avea o concentrație mai mare a acestor elemente.
Faptul că materialele din miez pot urca lent către zonele superficiale datorită vulcanilor înseamnă că Pământul este mult mai activ, schimbător și interconectat decât sugerau majoritatea modelelor geologice. Această descoperire sugerează că planeta are modalități, deși limitate, de a-și redistribui propriile elemente esențiale din miez către suprafață, ceea ce ar fi putut avea implicații importante asupra evoluției și habitabilității sale.
În cuvintele doctorului Messling, „descoperirile noastre deschid o perspectivă complet nouă asupra evoluției dinamicii interne a planetei noastre”. Deși aurul este elementul care atrage cea mai multă atenție, adevărata valoare a acestei cercetări rezidă în ceea ce dezvăluie despre mecanismele interne ale Pământului și conexiunea dintre straturile sale cele mai adânci și viața de la suprafață.
