Singura explicație rezonabilă este că meteoriții au fost ejectați de pe o planetă din sistemul solar. Cu toate acestea, până acum se credea imposibil ca acest lucru să se fi întâmplat
Două meteoriți găsiți în nordul Africii ar putea schimba pentru totdeauna ceea ce se știa despre planeta cea mai apropiată de Soare. Probele, botezate Ksar Ghilane 022 și Northwest Africa 15915, au o compoziție chimică care coincide în mai multe aspecte cu suprafața lor, ceea ce a determinat un grup de oameni de știință să emită o ipoteză care până acum părea imposibilă: că ar fi vorba de fragmente ejectate de pe acea planetă.
Comunitatea științifică a considerat timp de decenii că Mercur nu putea arunca meteoriți pe Pământ din cauza apropierii sale de Soare, care face dificil ca materialele expulzate de impacturi să poată scăpa de atracția sa gravitațională. Cu toate acestea, analiza detaliată a acestor două roci spațiale a dat rezultate care pun la îndoială această idee și indică, în mod fundamentat, o origine mercuriană.
Probele conțin minerale precum olivină, piroxen, oldhamită și cantități mici de plagioclas sodic, în conformitate cu observațiile efectuate de misiunea Messenger a NASA asupra crustei planetei. În plus, acestea au proporții izotopice de oxigen similare cu cele ale aubritelor, meteoriți care au fost, de asemenea, considerați candidați pentru a avea o origine planetară.
O descoperire care pune la îndoială certitudini anterioare
Potrivit explicațiilor expertului Ben Rider-Stokes în The Conversation, ambele meteoriți au, de asemenea, o vârstă estimată de 4,528 miliarde de ani, ceea ce îi plasează ca rămășițe dintr-o etapă primitivă a sistemului solar. Această vechime depășește chiar și cele mai vechi unități cunoscute de pe suprafața lui Mercur, a căror origine datează de aproximativ 4 miliarde de ani, ceea ce întărește teoria că aceste fragmente provin dintr-un material care a dispărut în prezent de pe planetă.
În fața acestei noi descoperiri, care a fost făcută publică printr-un articol în revista Icarus, apar și discrepanțe. În ciuda similitudinilor cu suprafața mercuriană, probele conțin mai puțin plagioclas decât se aștepta, ceea ce introduce incertitudine cu privire la originea lor exactă. Cu toate acestea, oamenii de știință consideră că aceste diferențe ar putea fi explicate dacă ar fi vorba de un material extras din manta superficială și nu direct din scoarța exterioară a planetei.
Analiza provenienței unui meteorit se bazează de obicei pe comparații cu probe colectate direct în misiuni spațiale, cum ar fi cele efectuate pe Lună sau Marte. Cu toate acestea, în cazul lui Mercur, nu a fost adus niciodată material pe Pământ, ceea ce face ca orice indiciu natural să fie o oportunitate științifică de o valoare enormă.
Misiunea BepiColombo, dezvoltată de ESA și JAXA, se află în prezent în drum spre Mercur și se așteaptă să furnizeze imagini și date de înaltă rezoluție care să ajute la confirmarea sau respingerea definitivă a provenienței acestor probe. Contribuția sa va fi esențială pentru rezolvarea acestei enigme geologice.
