Conform rezultatelor analizelor efectuate asupra oaselor, este vorba despre un bărbat de 60 de ani care probabil lucra ca olar
Cuprins
Testele efectuate asupra unui craniu ar putea aduce noi informații despre istoria antică.
Un test ADN efectuat pe oasele unui bărbat care a trăit acum 4500 de ani în Valea Nilului a adus noi informații despre apogeul civilizației Egiptului Antic. Analiza scheletului său arată că avea 60 de ani și că probabil lucra ca olar, dar și că o cincime din ADN-ul său provenea de la strămoși care trăiau la 1500 km distanță, în cealaltă mare civilizație a epocii, în Mesopotamia, actualul Irak.
Este prima dovadă biologică a legăturilor dintre cele două civilizații și ar putea ajuta la explicarea modului în care Egiptul a trecut de la un ansamblu disparat de comunități agricole la una dintre cele mai puternice civilizații de pe Pământ. Descoperirile dau un nou greutate teoriei conform căreia scrisul și agricultura au apărut datorită schimbului de oameni și idei între aceste două lumi antice.
Cercetătorul principal al studiului, profesorul Pontus Skoglund, de la Institutul Francis Crick din Londra, a declarat pentru BBC News că capacitatea de a extrage și citi ADN-ul din oase vechi ar putea arunca o nouă lumină asupra evenimentelor și personajelor din trecut, permițând faptelor istorice alb-negru să prindă viață în detalii colorate. „Dacă obținem mai multe informații despre ADN și le comparăm cu ceea ce știm din informațiile arheologice, culturale și scrise pe care le avem despre acea perioadă, va fi foarte interesant”, a afirmat el.
Oameni obișnuiți
Înțelegerea noastră despre trecut se bazează în parte pe înregistrări scrise care, de multe ori, sunt relatări ale celor bogați și puternici și vorbesc în principal despre cei bogați și puternici. Metodele biologice oferă istoricilor și oamenilor de știință un nou instrument pentru a vedea istoria prin ochii oamenilor obișnuiți. ADN-ul a fost extras dintr-un os al urechii interne a rămășițelor unui bărbat îngropat în Nuwayrat, un sat situat la 265 km sud de Cairo. El a murit în urmă cu 4500-4800 de ani, într-o perioadă de transformare, odată cu apariția Egiptului și Mesopotamiei. Dovezile arheologice indică faptul că cele două regiuni ar fi putut fi în contact cu cel puțin 10.000 de ani în urmă, când locuitorii Mesopotamiei au început să cultive pământul și să domesticească animalele, ceea ce a dus la apariția unei societăți agricole.
Mulți cercetători cred că această revoluție socială și tehnologică ar fi putut influența dezvoltări similare în Egiptul Antic, dar până acum nu existau dovezi directe ale unui contact.
Adeline Morez Jacobs, care a analizat rămășițele în cadrul doctoratului său la Universitatea John Moores din Liverpool, afirmă că aceasta este prima dovadă clară a unei migrații semnificative de persoane și, prin urmare, de informații între cele două centre ale civilizației din acea perioadă.
„Există două regiuni care au dezvoltat primele sisteme de scriere, astfel încât arheologii cred că acestea erau în contact și schimbau idei. Acum avem dovada că așa a fost”, a explicat ea. „Sperăm că viitoarele probe de ADN din Egiptul Antic vor putea extinde informațiile despre momentul exact în care a început această mișcare din Asia de Vest și care a fost amploarea ei”.
Bărbatul a fost îngropat într-un vas de ceramică într-un mormânt săpat pe versantul unui deal. Înmormântarea sa a avut loc înainte ca mumificarea artificială să fie o practică obișnuită, ceea ce ar fi putut contribui la conservarea ADN-ului său. Prin analizarea compușilor chimici din dinții săi, echipa de cercetători a putut să afle ce mânca și, pe baza acestor informații, a stabilit că probabil crescuse în Egipt. Dar povestea detectivilor științifici nu se termină aici.
Cum era olarul?
Profesorul Joel Irish, de la Universitatea John Moores din Liverpool, a efectuat o analiză detaliată a scheletului pentru a reconstrui imaginea acestui bărbat ca individ. „Voiam să aflu cine era acest om, să aflu tot ce se putea despre el, să știu câți ani avea, cât era de înalt, cu ce se ocupa și să încerc să umanizez totul, în loc să-l tratez ca pe un specimen rece”, a afirmat el. Structura osoasă indica faptul că bărbatul avea între 45 și 65 de ani, deși semnele de artrită pe care le prezenta înclinau balanța către o vârstă mai înaintată. Măsura puțin peste 1,57 m, ceea ce chiar și atunci era considerat mic.
Profesorul Irish a putut, de asemenea, să determine că era probabil olar. Osul în formă de cârlig din partea din spate a craniului era mărit, ceea ce indica faptul căprivea mult în jos. Ischiurile erau mărită, ceea ce sugerează că stătea pe suprafețe dure pentru perioade lungi de timp. Brațele sale prezentau semne de mișcări intense înainte și înapoi, iar pe ele erau urme unde crescuseră mușchii, ceea ce indica faptul că era obișnuit să ridice obiecte grele. „Acest lucru demonstrează că muncea fără încetare. A muncit toată viața”, a declarat academicianul american pentru BBC.
Dr. Linus Girdland Flink a explicat că doar datorită unui noroc extraordinar a fost posibilă studierea acestui schelet și dezvăluirea secretelor sale istorice. „A fost dezgropat în 1902 și donat Muzeului Mondial din Liverpool, unde a supraviețuit bombardamentelor din al Doilea Război Mondial care au distrus majoritatea rămășițelor umane din colecția sa”, a spus el. „Acum am putut povesti o parte din istoria acestui individ, descoperind că unii dintre strămoșii săi proveneau din Cornul Abundenței, ceea ce evidențiază amestecul dintre grupuri în această perioadă”, a afirmat el.
