Un studiu arheologic recent efectuat în zona arheologică din Carnac propune o nouă datare pentru ansamblul megalitic: acesta ar putea fi cel mai vechi din Europa.
Cuprins
Aliniamentele megalitice din Carnac, în sudul Bretaniei, constituie una dintre cele mai spectaculoase vestigii preistorice din Europa. Așezate pe o lungime de peste 10 kilometri între localitățile Carnac, La Trinité-sur-Mer și Erdeven, aceste ansambluri de mii de pietre înfipte în pământ formează un peisaj spectaculos de un interes inepuizabil. Până nu demult, însă, datarea exactă a acestora rămânea imprecisă, în mare parte din cauza absenței materialelor organice databile în solurile acide din Morbihan.
O nouă datare confirmă că Carnac ar putea fi cel mai vechi monument megalitic din Europa.
Acum, un studiu arheologic recent efectuat la situl Le Plasker, la câțiva kilometri de centrul principal al Carnacului, aruncă lumină asupra acestei necunoscute. Obținerea a 49 de datări cu radiocarbon a permis stabilirea unei noi cronologii rafinate, care situează construcția primelor elemente monumentale în jurul anului 4720 î.Hr., adică la începutul mileniului al V-lea î.Hr. Astfel, Carnac ar putea deveni cel mai vechi monument megalitic din Europa.
Le Plasker: o descoperire decisivă
Săpăturile la Le Plasker au început în 2020 sub conducerea lui Audrey Blanchard, în cadrul unui proiect de salvare arheologică înainte de dezvoltarea unui parc de afaceri. Descoperirea a depășit toate așteptările. A fost descoperită o secțiune până acum necunoscută a complexului megalitic din Carnac, cu structuri care includeau un mormânt monumental, aliniamente de pietre și mari focare de piatră cu urme de ardere.
Studiul arheologic, bazat pe analize geoarheologice, micromorfologice și antracologice, a revelat că sitului a fost ocupat intermitent din mezoliticul târziu (aproximativ 5700-5100 î.Hr.) până la mijlocul neoliticului (aproximativ 4050 î.Hr.). Cu toate acestea, datarea tumulului funerar și a aliniamentelor din jur a furnizat cea mai revoluționară informație: monumentalizarea peisajului din Carnac a început mult mai devreme decât se credea.
Un mormânt monumental anterior megalitismului
Una dintre cele mai importante descoperiri a fost un mormânt monumental pre-megalitic, datat prin radiocarbon între 4791 și 4686 î.Hr. Este vorba de un mic tumul circular, cu un diametru de aproximativ 3,3 metri, care acoperă o cistă de piatră cu plan pătrat, construită la nivelul solului și orientată de la nord-vest la sud-est. Aceste date fac din tumulul de la Le Plasker unul dintre cele mai vechi monumente funerare din Europa de Vest, contemporan sau chiar anterior primelor faze ale celebrelor tumuli carnacieni de la Saint-Michel sau Tumiac.
Deși nu s-au păstrat rămășițe osoase sau obiecte funerare din cauza acidității solului, analiza micromorfologică a revelat că cista fusese acoperită inițial cu materie organică, probabil un acoperiș din lemn. În jurul tumulului au fost identificate, de asemenea, 46 de monoliți dispuși orizontal, probabil cu o funcție simbolică sau peisagistică. Acest mormânt este situat în centrul unui complex care pare să fi fost proiectat încă de la început cu o intenție monumentală clară.
Aliniamente milenare: o arhitectură în expansiune
La câțiva ani după construirea tumulului, între aproximativ 4670 și 4250 î.Hr., au început să se ridice aliniamente de menhire pe dealul care domină situl. Deși blocurile au dispărut — probabil au fost reutilizate în epocile ulterioare —, șanțurile de fundație și pietrele în formă de pană utilizate pentru stabilizarea lor au rămas intacte.
Astfel, săpăturile au permis identificarea a cel puțin trei faze constructive distincte în aliniamentele. Șanțurile, cu un diametru de până la 1,8 metri și umplute cu peste 100 de kilograme de pietre, sugerează că blocurile înfipte aveau o înălțime de cel puțin 3 metri. Aceste aliniamente erau dispuse, în general, pe o orientare nord-sud, în concordanță cu modelul observat în alte sectoare din Carnac.
În plus, asociate aliniamentelor, arheologii au descoperit mari focare circulare construite din blocuri de granit rubiniu. Aceste blocuri erau aliniate cu menhirii și, potrivit cercetătorilor, ar fi putut fi folosite pentru gătit alimente în cadrul ritualurilor sau sărbătorilor colective. Unele dintre aceste structuri sunt datate în aceeași perioadă cu menhirii, ceea ce sugerează o utilizare ritualică a spațiului.
Date care rescriu istoria megalitismului
Echipa de cercetare a aplicat modele bayesiene de înaltă precizie asupra celor 49 de datări radiocarbonice. Acestea au fost obținute dintr-o selecție de cărbuni din sit, mulți dintre ei aparținând speciilor cu viață scurtă, precum alunul sau stejarul. Datorită acestei strategii, a fost posibilă stabilirea unei secvențe cronologice de șase faze de ocupare care acoperă aproape o mie de ani de istorie, din 5700 până în 4050 î.Hr.
În acest context, faza cheie corespunde nivelului numărul 3, care coincide cu construirea tumulului funerar în jurul anului 4720 î.Hr. Această dată situează începutul monumentalizării sitului cu aproape o mie de ani înaintea Stonehenge. Se estimează, prin urmare, că ar fi contemporană sau chiar anterioară primelor morminte colective megalitice de pe coasta atlantică europeană. Existența unui complex structurat, cu un mormânt, aliniamente și focare monumentale, deja către mijlocul mileniului al V-lea î.Hr., face din Carnac un candidat solid pentru începuturile megalitismului european.
Un peisaj manipulat: natură și simbolism
Unul dintre aspectele cele mai inovatoare ale studiului realizat la Le Plasker se referă la interpretarea peisajului său arhitectural. Monoliții, dispuși orizontal în jurul tumulului, par să fi fost selectați și transportați în mod intenționat pentru a recrea un peisaj stâncos artificial care evocă aflorimentele granitice naturale din jur.
Potrivit cercetătorilor, Le Plasker a funcționat ca un spațiu simbolic și performativ, unde mediul a fost manipulat în scopuri sociale, rituale și identitare. Combinația dintre arhitectura verticală (menhire) și cea orizontală (tumulus și blocuri) a creat o dualitate care ar fi fost vizibilă de la mare.
Primul mare monument din Europa?
Rezultatele obținute la Le Plasker transformă radical înțelegerea originii megalitismului european. Datorită unei metodologii precise și utilizării extensive a datării cu radiocarbon, se poate afirma că Carnac a funcționat ca un centru de activitate monumentală mult mai devreme decât se credea. Combinația dintre un tumul funerar premegalitic, aliniamente de menhire și focare rituale — toate datate între 4790 și 4250 î.Hr. — marchează începutul unei tradiții arhitecturale și sociale care va dura milenii.
În cuvintele autorilor studiului, Le Plasker constituie o piesă cheie în gigantul puzzle megalitic din Carnac, până acum incomplet. Descoperirea sa nu numai că întărește ipoteza unei origini atlantice a megalitismului, dar ridică noi întrebări cu privire la motivațiile, cunoștințele tehnice și organizarea socială a acestor prime comunități neolitice.
