Un sit unic din nord-estul Braziliei dezvăluie modul în care vechii locuitori au conviețuit cu urmele fosile ale unor creaturi dispărute de milioane de ani.
Cuprins
Cercetătorii cred că urmele ar fi putut fi interpretate de vechii locuitori ca urme ale unor animale încă în viață în vremea lor.
În semideșertul Paraíba, din nord-estul Braziliei, sub un soare arzător și printre vegetația spinoasă a Caatinga, un mic deal de piatră a dezvăluit un secret care ar putea rescrie o parte din istoria culturală a Americii de Sud. În situl cunoscut sub numele de Serrote do Letreiro — care în portugheză înseamnă „Dealul Semnelor” — arheologii și paleontologii au documentat ceva la fel de neașteptat pe cât de fascinant: un ansamblu de gravuri rupestre vechi de până la 9.000 de ani, situate la doar câțiva centimetri de urme de dinozauri din Cretacic.
Suprapunerea temporală extraordinară a acestor două lumi — una dispărută acum aproximativ 66 de milioane de ani și cealaltă aparținând oamenilor preistorici — transformă acest loc într-un arhiv natural unic. Departe de a fi o coincidență, studiul publicat în Scientific Reports de o echipă interdisciplinară de cercetători brazilieni sugerează că artiștii antici au ales în mod intenționat zonele în care se aflau urmele fosile pentru a-și lăsa amprenta culturală.
Un decor de urme și simboluri care transcende timpul
Serrote do Letreiro se află la aproximativ 11 kilometri de orașul Sousa, în apropierea celebrului „Valea Dinozaurilor”, o regiune cunoscută încă de la începutul secolului al XX-lea pentru că adăpostește sute de urme fosilizate de dinozauri. Ceea ce nimeni nu documentase cu precizie până acum era proximitatea aproape simbiotică dintre aceste urme milenare și arta rupestră umană. Unele dintre inscripții se află la doar 5 sau 10 centimetri de urmele vechilor teropode și sauropode, ca și cum cei care le-au gravat ar fi dialogat cu vestigiile creaturilor din alte timpuri.
Echipa științifică, condusă de arheologul Leonardo Troiano și formată din experți în paleontologie precum Aline Marcele Ghilardi și Tito Aureliano, a analizat în detaliu trei aflorimente rociose care compun situl. În acestea, au fost identificate zeci de petroglife gravate prin tehnici de răzuire și percuție, în principal motive circulare și geometrice. Aceste modele, departe de a fi aleatorii, urmează un stil caracteristic care se repetă în alte puncte din nord-estul Braziliei, ceea ce sugerează o continuitate culturală regională între grupuri seminomade de vânători-culegători.
Amprentele fosile din Cretacic și gravurile rupestre vechi de mii de ani coexistă într-un același spațiu arheologic fără precedent.
Ați recunoscut urmele de dinozauri?
Dar cel mai frapant nu este doar iconografia, ci contextul acesteia. Într-una dintre aflorimentele, cercetătorii au găsit urme tridactile care pot fi atribuite în mod clar dinozaurilor carnivori, cu petroglifele orbitând literalmente în jurul lor. Într-o altă zonă, unde predomină urmele de saurópode mari cu gât lung, au fost detectate și inscripții, deși în număr mai mic. Studiul subliniază că urmele nu au fost deteriorate în niciun caz la gravarea simbolurilor, ceea ce ar indica un anumit respect sau venerație față de aceste urme ale trecutului.
Una dintre cele mai sugestive ipoteze ale echipei este că vechii locuitori ai regiunii au recunoscut urmele ca atare, în ciuda faptului că nu cunoșteau conceptul modern de dinozaur. Asemănarea dintre unele urme fosile și cele actuale ale păsărilor precum nandu (rhea americana), care trăiește în regiune, ar fi putut servi drept referință vizuală. De fapt, printre petroglifele au fost identificate gravuri cu forme tridactile care ar putea reprezenta o reproducere simbolică sau ritualizată a acestor urme.
Un patrimoniu în pericol: necesitatea protejării Serrote do Letreiro
Datarea artei rupestre nu a fost realizată în mod direct, deoarece nu s-au găsit resturi organice asociate, dar a fost comparată cu situri similare, precum Pedra do Alexandre, unde s-au găsit morminte umane datate cu carbon-14 într-un interval cuprins între 9.400 și 2.600 de ani înainte de prezent. Acest lucru plasează Serrote do Letreiro într-o rețea de situri arheologice legate de o tradiție grafică care se întinde pe statele Paraíba și Rio Grande do Norte.
Un alt element important al studiului este starea precară de conservare a sitului. Eroziunea naturală, trecerea animalelor și acțiunea umană necontrolată au deteriorat mai multe secțiuni ale panoului rupestru. În unele cazuri, straturile superioare de rocă au suferit desprinderi, provocând ceea ce oamenii de știință descriu ca „efectul cojii de ceapă”, în care gravurile se pierd ireversibil. Din acest motiv, autorii au solicitat măsuri urgente de protecție pentru a asigura conservarea sitului.
Situl arheologic arată cum culturile antice din nord-estul Braziliei au ales zone marcate de urme de dinozauri pentru a-și lăsa simbolurile.
Această descoperire nu numai că extinde cunoștințele despre capacitățile simbolice ale societăților preistorice de pe continentul american, dar ridică și noi întrebări despre relația dintre oamenii și fosilele din vremuri străvechi. Ce gândeau acei bărbați și femei când vedeau urmele gigantice încrustate în stâncă? Le asociau cu animale reale, cu spirite ale peisajului sau cu ființe mitice?
Deși nu există răspunsuri definitive, ceea ce este clar este că Serrote do Letreiro oferă o fereastră unică asupra modului în care o cultură ancestrală a interpretat moștenirea naturală a planetei. Nu este vorba doar de o întâlnire întâmplătoare între artă și știință, ci de o suprapunere intenționată care reflectă capacitatea umană de a atribui semnificație urmele trecutului.
Brazilia, una dintre țările cu cea mai bogată bogăție de fosile de dinozauri din lume, adaugă astfel un nou capitol patrimoniului său cultural și natural. Într-o epocă în care știința modernă încearcă să înțeleagă istoria vieții pe Pământ, astfel de descoperiri ne reamintesc că primii interpreți ai trecutului nu au fost paleontologii, ci popoarele indigene, care, cu uneltele lor de piatră și sensibilitatea față de mediul înconjurător, deja trasau hărți simbolice ale unei lumi dispărute.
