Curtea Supremă de Justiție din Baleares consideră că nu a existat prejudiciu pentru companie și nici intenția de a ascunde ceva, calificând sancțiunea ca fiind disproporționată
Cuprins
În Spania, a lăsa bacșiș nu este o obligație legală. Este o practică voluntară, obișnuită mai ales în sectorul ospitalității, unde clienții își pot exprima recunoștința pentru un serviciu bun. Cu toate acestea, acest gest, aparent pozitiv, poate da naștere la conflicte de muncă atunci când nu este gestionat în conformitate cu protocoalele companiei. Este exact ceea ce i s-a întâmplat unei angajate a unui cunoscut club de noapte din Ibiza, a cărei concediere pentru un bacșiș a ajuns în instanță, cu o întorsătură neașteptată.
Un bacșiș, o concediere și o bătălie judiciară
Protagonista acestui caz este o angajată cu 15 ani vechime în cadrul unității, care lucra ca casieră cu contract permanent discontinuu și un salariu zilnic de 65,15 euro. Potrivit COPE, faptele s-au petrecut în vara anului 2019, când un client VIP ar fi cerut să lase un bacșiș de 200 de euro. Angajata, potrivit versiunii sale, a modificat bonul de casă la cererea maître-ului, o persoană cu o funcție ierarhică superioară în organigrama localului.
Gestul nu a fost însă bine primit de conducere. Compania a considerat că modificarea bonului fără a informa superiorii constituie o abatere foarte gravă, deoarece presupune ascunderea deliberată a informațiilor, susceptibilă de a genera o discrepanță în casă. În plus, au susținut că incidentul ar putea dăuna imaginii localului. La doar câteva zile după incident, pe 2 iulie 2019, angajata a fost concediată pe loc.
De la sancțiune la verdictul TSJ
Nemulțumită de decizia companiei, angajata a apelat la calea judiciară, solicitând nulitatea sau, în caz contrar, neadmisibilitatea concedierii. Ea a susținut în apărarea sa că a acționat fără intenție de a obține un profit, doar urmând ordinele maître-ului și fără intenția de a prejudicia afacerea. În plus, a solicitat despăgubiri pentru daune morale.
Cu toate acestea, Tribunalul Social nr. 1 din Ibiza a decis inițial împotriva ei. În primă instanță, judecătorul a susținut poziția companiei, considerând concedierea ca fiind justificată. El a argumentat că acțiunea angajatei constituia o infracțiune foarte gravă prevăzută la articolul 54.2 din Statutul lucrătorilor și că comportamentul ei încălca buna-credință contractuală.
Povestea nu s-a terminat însă aici. Angajata a decis să se adreseze Tribunalului Superior de Justiție din Baleares (TSJ), care a corectat în final hotărârea inițială. Conform hotărârii TSJ, deși se recunoaște că a existat o neregulă administrativă, nu s-a produs niciun prejudiciu economic nici pentru client, care a plătit în total 2.000 de euro, inclusiv bacșișul, nici pentru companie. În plus, Camera a subliniat că angajata nu avea antecedente disciplinare și că a acționat urmând instrucțiunile unui superior.
Un alt punct cheie în hotărârea TSJ a fost lipsa dovezilor că bacșișul ar fi fost forțat sau că ar fi existat o intenție clară de ascundere rău intenționată. În opinia instanței, sancțiunea concedierii era în mod clar disproporționată față de faptele săvârșite.
Curtea Supremă pune limite concedierilor disciplinare: acestea nu pot fi efectuate fără ca lucrătorul să aibă posibilitatea de a se apăra.
Prin urmare, instanța a concluzionat că concedierea trebuia calificată ca nejustificată. În consecință, a condamnat întreprinderea să despăgubească lucrătoarea în conformitate cu articolul 56 din Statutul lucrătorilor. O hotărâre care nu numai că oferă o pauză persoanei afectate, ci și transmite un mesaj clar sectorului hotelier: neregulile administrative trebuie evaluate în contextul lor, ținând seama de circumstanțele personale, de impactul real al faptei și de proporționalitatea sancțiunilor.
