Deși uneori poate părea doar o trăsătură extrovertită sau spontană, specialiștii au un răspuns
Cuprins
Există mai multe motive pentru care unele persoane nu pot să nu vorbească.
În toate familiile, grupurile de prieteni sau mediile de lucru există cineva care nu tace niciodată. Vorbește fără oprire, întrerupe constant sau nu lasă spațiu pentru ca alții să participe la conversație. Deși uneori poate părea doar o trăsătură extrovertită sau spontană, psihologia are o altă interpretare.
Multe persoane întrerup constant sau nu lasă spațiu pentru ca alții să participe la conversație.
Potrivit psihologului Olga Albaladejo, autoarea cărții Cuentos del Bien-estar (Povești despre bunăstare), vorbitul excesiv nu este întotdeauna doar o chestiune de personalitate. În multe cazuri, este un mecanism inconștient de gestionare a emoțiilor dificile. „A vorbi mult poate fi o formă de a regla emoțiile sau de a te proteja de ceea ce nu știi să gestionezi”, a subliniat specialistul.
Anxietate, control și frica de tăcere
Printre cele mai frecvente motive pentru acest comportament se numără anxietatea. Unele persoane, a explicat Albaladejo, „când se simt nervoase, vorbesc fără filtru doar pentru a spune ceva”. Alții o fac ca o formă de a evita conectarea cu emoții incomode: vorbitul fără oprire împiedică simțirea, reflecția și chiar blochează interlocutorul.
Anxietatea poate fi unul dintre motivele pentru care o persoană vorbește fără oprire.
În unele cazuri, este o strategie de „control al interacțiunii”. A nu lăsa pe celălalt să vorbească reduce posibilitatea de a primi comentarii incomode sau dificil de acceptat. Poate exista și o respingere a tăcerii, care pentru anumite persoane este asociată cu golul, disconfortul sau respingerea.
Și, în extremă, sunt cei care nu consideră valoroasă ceea ce are de spus celălalt. „Sunt cei care «au venit doar să vorbească despre cartea lor»”, a afirmat psihologul cu umor.
O rană din trecut: faptul că nu au fost niciodată ascultați
O altă explicație a acestui comportament este mai profundă: unele persoane care astăzi nu lasă pe nimeni să vorbească ar fi putut crește în medii în care nu au fost niciodată ascultate. În aceste cazuri, vorbăria este o încercare inconștientă de a ocupa un spațiu care le-a fost refuzat în trecut.
Cheia nu este să vorbim mai puțin, ci să ascultăm mai mult
„Ascultarea este oglinda vorbirii”, a spus Albaladejo. Și nu este vorba de a elimina vorbirea, ci de a o îmbunătăți. A ști să asculți, mai mult decât a ști să vorbești, ne dezvăluie calitatea noastră de comunicatori.
Psihologul a identificat patru tipuri de ascultători:
– Cel care ascultă pentru a răspunde, dar nu mai aude de îndată ce cealaltă persoană începe să vorbească.
– Cel care ascultă pentru a rezolva sau a da sfaturi, chiar dacă nimeni nu i-a cerut ajutorul.
– Cel care invalidează fără să vrea, cu fraze precum „asta nu e nimic, uite ce i s-a întâmplat lui…”.
– Cel care ascultă pentru a înțelege, cu empatie, fără judecată și fără nevoia de a avea dreptate.
Acesta din urmă, a explicat Albaladejo, reprezintă idealul: „ascultarea empatică”, care permite celuilalt să se simtă însoțit, validat și respectat.
Patru chei pentru a îmbunătăți modul de a vorbi
Dacă crezi că vorbești prea mult sau cunoști pe cineva care face asta, psihologul a propus schimbarea abordării.
A gândi înainte de a vorbi este un obicei bun care va îmbunătăți comunicarea (imagine ilustrativă).
Nu este vorba de a tăcea, ci de a comunica cu mai multă conștiință. Iată sfaturile sale:
– Gândește-te înainte de a vorbi: Ce vreau să spun? De ce? Este momentul potrivit?
– Ascultă fără a întrerupe și fără a anticipa răspunsurile.
– Acceptă tăcerea ca parte naturală a dialogului.
– Respectă spațiul celuilalt pentru a vorbi sau a rămâne în tăcere.
