Ivanpah Solar Power Facility, inaugurată oficial în februarie 2014, a devenit cea mai mare centrală termică solară cu turn din lume, cu o putere brută instalată de 392 MW.
Cuprins
O tehnologie inovatoare și curată, care a fost depășită de circumstanțe.
Ivanpah Solar Power Facility, inaugurată oficial în februarie 2014 în deșertul Mojave (Statele Unite), a devenit cea mai mare centrală solară termică cu turn din lume, cu o putere brută instalată de 392 MW și peste 173 500 de heliostate distribuite în trei câmpuri care concentrează radiația solară asupra unor cazane situate la 140 m înălțime. Construcția sa, evaluată la aproximativ 2,18 miliarde de dolari, a beneficiat de un împrumut federal de 1,6 miliarde acordat de Departamentul Energiei al SUA (DOE), ceea ce a făcut-o unul dintre cele mai ambițioase proiecte din era Obama.
Proprietate comună a NRG Energy, BrightSource Energy și Google, Ivanpah a fost concepută ca o demonstrație a posibilităților energiei solare termice de tip turn de a oferi o generare stabilă, chiar și pe timp de noapte, prin stocarea termică.
Centrala era formată din 173.500 de heliostate distribuite pe 13 km2.
Cum funcționează o centrală termică solară?
Centralele solare cu concentrare de tip turn utilizează oglinzi mobile, sau heliostate, care urmăresc soarele și reflectă razele sale către un receptor central unde se generează abur. Acest abur acționează turbine cu abur convenționale pentru a produce electricitate în mod similar cu o centrală termică, dar fără arderea directă a combustibililor fosili.
Capacitatea de stocare a căldurii în săruri topite permite extinderea generării dincolo de orele de soare, deși la Ivanpah această funcționalitate a fost limitată de designul original și de necesitatea de a ajuta sistemul cu gaz natural pentru a atinge temperaturi optime de funcționare.
Ivanpah avea peste 173.500 de heliostate. Cu o suprafață de aproximativ 13 km², centrala avea capacitatea de a alimenta aproximativ 140.000 de gospodării. Ambițiosul proiect a necesitat o investiție de 2,18 miliarde de dolari, din care 1,6 miliarde proveneau dintr-un împrumut federal acordat de Departamentul Energiei al SUA (DOE).
Heliostatele controlate de computer urmau soarele pe parcursul zilei și concentrau razele sale în trei turnuri de 140 m înălțime, unde un receptor central încălzea apa până la transformarea acesteia în abur. Acest abur acționa turbine cu abur convenționale, producând energie electrică curată, fără arderea combustibililor fosili. Deși proiectul prevedea stocarea în săruri topite pentru a prelungi generarea după apusul soarelui, în practică această capacitate a fost limitată de proiectarea inițială a centralei.
Ivanpah urma să funcționeze până în 2039.
Mai multe probleme au dus la închiderea centralei înainte de termen
Decizia Pacific Gas & Electric (PG&E) de a rezilia acordurile de achiziție de energie cu Ivanpah se datorează, potrivit companiei, la economii semnificative pentru clienții săi în comparație cu alte surse mai ieftine. Aceste clauze, inițial valabile până în 2039, stabileau prețuri care astăzi sunt ridicate în comparație cu scăderea constantă a costului siliciului fotovoltaic și al bateriilor de stocare.
În plus, costurile de exploatare ale centralei termice solare cu turn, care includ întreținerea a mii de oglinzi și gestionarea receptorului central, s-au dovedit a fi mai mari decât cele ale centralelor solare fotovoltaice de dimensiuni similare.
Operatorii s-au confruntat cu probleme tehnice, cum ar fi defecte de aliniere a heliostaților și pierderi termice neașteptate, care au redus randamentul receptoarelor. Pentru a atinge temperaturile optime de funcționare, centrala a trebuit să recurgă la gaz natural de rezervă, ceea ce a redus profilul său real de „emisie zero”. Condițiile dure din deșert au provocat, de asemenea, defecțiuni frecvente ale mecanismelor mobile și au crescut costurile de întreținere.
Dar asta nu este tot. Încă de la început, Ivanpah a fost criticat pentru impactul său asupra faunei locale. Se estimează că zeci de mii de păsări au murit în fiecare an zburând peste câmpul de heliostate și supraîncălzindu-se atunci când treceau prin focul concentrat al soarelui. Organizațiile ecologiste au documentat că până la 28.000 de păsări mureau în fiecare an din cauza supraîncălzirii în timp ce zburau prin focul de concentrare solară, ceea ce a transformat Ivanpah într-o „capcană mortală” pentru avifauna locală. Conservaționiștii au susținut că studiul de impact asupra mediului nu a evaluat în mod adecvat riscurile pentru speciile pe cale de dispariție, cum ar fi broasca țestoasă de deșert sau păsările migratoare.
Unii experți au calificat proiectul drept un „boondoggle” financiar și un „dezastru” ecologic, subliniind că investiția publică nu a dus la randamentul energetic dorit și că gazul natural complementar a diminuat profilul său de emisii zero. În ianuarie 2025, proprietarii Ivanpah și DOE au încheiat negocierile cu PG&E pentru rezilierea a două contracte, ceea ce a pecetluit soarta proiectului.
Locația va fi utilizată pentru instalarea de panouri fotovoltaice, energia care a dus la dezafectarea sa.
Dezafectare și perspective de reutilizare
Dezafectarea unităților închise va oferi posibilitatea de a reconverti o parte din suprafață pentru proiecte fotovoltaice sau hibride, profitând de infrastructurile deja conectate la rețea.
Operatorii săi au sugerat că locul ar putea găzdui câmpuri de panouri solare mai simple și mai economice, împreună cu sisteme de stocare cu baterii, pentru a acoperi cererea de vârf. Această schimbare de abordare reflectă tendința globală către tehnologii care combină costuri de investiție reduse cu flexibilitate operațională și impact redus asupra mediului.
