Craniul era pe jumătate îngropat pe plaja Yámana Beach. Problema este că datarea lui provine dintr-o perioadă în care continentul nu fusese încă descoperit de către om
Cuprins
Un craniu uman precum cel găsit în Antarctica.
Un craniu uman descoperit pe o plajă izolată a continentului înghețat a generat, de patru decenii, întrebări care încă nu au putut fi rezolvate. Descoperirea, făcută de un om de știință chilian, ar situa moartea unei tinere între anii 1819 și 1825, o perioadă anterioară primelor înregistrări confirmate ale prezenței umane în Antarctica.
În timpul unei expediții efectuate în ianuarie 1985, biologul Daniel Torres Navarro, de la Universitatea din Chile, lucra în zona Cabo Shirreff, colectând deșeuri marine. Atunci, la ora 16:35, a descoperit un craniu semiîngropat în nisipul de pe plaja Yámana. Era vizibilă doar o parte a osului, acoperită de microalge verzui, semn al expunerii îndelungate la mediul polar.
La extragere, au fost recuperate și două fragmente maxilare cu mai mulți dinți în stare bună de conservare, deși incisivii centrali lipseau. Explorările ulterioare nu au permis localizarea restului scheletului, cu excepția unui femur găsit ulterior într-o zonă apropiată, ceea ce sugerează o posibilă dispersie cauzată de fauna locală sau de clima extremă.
Analiza medico-legală a stabilit că rămășițele aparțineau unei femei tinere, probabil de origine chiliană. Datarea a situat decesul în primele decenii ale secolului al XIX-lea, ceea ce a desconcertat specialiștii, deoarece prima observare documentată a continentului a avut loc în 1820.
Exploratoare, victimă a unui naufragiu sau abandonată?
Torres Navarro a emis diverse ipoteze despre cum ar fi ajuns acolo. „Aș dori să propun ipoteza că, din motive necunoscute, femeia ar fi putut fi membră a unui grup de vânători de foci din secolul al XIX-lea care au abandonat-o în acel loc”, a explicat omul de știință într-un articol publicat în 1999. O altă posibilitate luată în considerare este că tânăra ar fi murit la bordul unei nave și ar fi fost aruncată în mare, conform obiceiului vremii.
„Acest lucru ar fi putut determina ca trupul să fie transportat de curenți și furtuni până la țărm, unde a fost consumat de păsări necrofage”, a adăugat el. Printre speciile semnalate se numără petrelul uriaș, pagalul, pescărușul dominican și fluierarul alb. Aceste animale ar fi contribuit la separarea craniului de restul corpului, împiedicând localizarea completă a acestuia.
Cea mai veche enigmă din Antarctica
Până în prezent, descoperirea făcută de Torres Navarro rămâne cea mai veche urmă umană găsită pe teritoriul antarctic. Nicio expediție ulterioară nu a adus noi rămășițe care să permită reconstituirea cu precizie a ceea ce s-a întâmplat. Acest mister rămâne deschis, alimentând îndoielile cu privire la o posibilă prezență umană anterioară celei indicate de istoriografia oficială.
Unii cercetători au legat cazul de legendele orale polineziene care menționează călătorii pe mările australe, deși fără dovezi arheologice concludente care să confirme o sosire efectivă pe coasta Antarcticii. Lipsa dovezilor consolidează caracterul excepțional al acestei descoperiri.
Condițiile extreme ale continentului fac imposibilă supraviețuirea fără mijloace moderne, ceea ce agravează confuzia generată de acest caz. Pentru știință, descoperirea reprezintă o provocare: ar fi putut exista explorări neînregistrate în acea perioadă? Sau a fost întâmplarea oceanului care a adus aceste rămășițe la țărm?
