Tehnologia modernă are limite clare ale memoriei, dar creierul uman funcționează după principii complet diferite.
Cuprins
Cercetările neurobiologilor arată că creierul nostru nu are o limită fixă pentru stocarea informațiilor. Chiar și în momentele în care simțim că „am uitat totul” înainte de un examen important sau după o zi obositoare, asta nu înseamnă că memoria s-a epuizat.
În schimb, creierul folosește o modalitate unică de organizare a amintirilor, care permite stocarea unei cantități enorme de informații. Live Science a explicat cum funcționează memoria creierului și de ce omul nu își amintește absolut totul.
Natura unică a memoriei creierului
Creierul nu stochează amintirile ca fișiere separate pe un computer. În schimb, fiecare amintire este distribuită între mai multe neuroni, formând așa-numita engramă — o rețea de celule răspândite în diferite zone ale creierului. Această metodă, cunoscută sub numele de reprezentare distribuită, permite fiecărui neuron să participe la codificarea mai multor amintiri.
De exemplu, amintirea unei sărbători de familie include culori, sunete, gusturi și emoții care activează diferite părți ale creierului, cum ar fi cortexul vizual sau centrele emoționale. Aceste elemente se combină într-un singur model de activitate neuronală. Datorită acestui fapt, creierul poate stoca o cantitate enormă de informații fără limite clare.
De ce memoria pare nelimitată
Experți precum Elizabeth Kensing, de la Boston College, susțin că creierul nu are o limită fixă pentru stocarea amintirilor. Acest lucru se explică prin capacitatea neuronilor de a forma numeroase combinații, care cresc exponențial. Chiar dacă unele neuroni sunt deteriorați, amintirea poate fi recuperată, deoarece nu este stocată într-un singur loc.
Un astfel de sistem ajută, de asemenea, creierul să conecteze amintiri similare, ceea ce contribuie la generalizare și predicție. De exemplu, experiențe similare sunt grupate, ceea ce ne permite să ne adaptăm mai repede la situații noi. Această flexibilitate face memoria creierului extrem de eficientă.
Limitări în stocarea amintirilor
Dacă memoria creierului este atât de puternică, de ce nu ne amintim fiecare detaliu din viața noastră? Potrivit lui Paul Reber de la Universitatea Northwestern, problema nu ține de volumul memoriei, ci de procesul de stocare a acesteia.
Creierul procesează un flux enorm de informații, dar doar o mică parte din acesta ajunge în memoria pe termen lung prin procesul de consolidare. Imaginați-vă că creierul vostru este o cameră video care înregistrează doar 10% din evenimente. Restul pur și simplu nu este înregistrat, deoarece creierul selectează doar ceea ce consideră important. Această selecție ajută la evitarea supraîncărcării cu informații.
