Musca „New World Screwworm” este o specie parazitară care se hrănește cu țesut viu și a început să invadeze America Centrală și de Nord.
Cuprins
Această muscă depune ouă în răni deschise; larvele sale devorează țesutul viu, provocând suferințe extreme, chiar și moartea, dacă nu sunt tratate.
- Musca parazitară avansează din America Centrală.
- 90.000 de cazuri din 2023.
- Afectează vitele, fauna sălbatică și oamenii.
- SUA va deschide o nouă fabrică de muște sterile.
- Ploaie de insecte din avioane, strategie cheie.
- Costuri ridicate, dar impact economic și mai mare.
- Porturile de creștere a vitelor se redeschid după îmbunătățiri sanitare.
O amenințare care revine cu forță
Musca săpătoare din Lumea Nouă (Cochliomyia hominivorax) a reapărut cu forță. De la începutul anului 2023, s-a răspândit în Panama, Costa Rica, Nicaragua, Honduras, Guatemala, Belize și El Salvador, rupând o calmă sanitară care durase mai bine de două decenii în mare parte din America Centrală. În noiembrie 2024, a ajuns în sudul Mexicului, provocând închiderea temporară a mai multor porturi de creștere a animalelor la frontiera cu SUA și declanșând alarma în sectorul agricol american.
Contextul actual: condiții noi, dușmani vechi
Reapariția acestui parazit este determinată de o combinație de factori de mediu și umani. Creșterea temperaturilor asociată schimbărilor climatice a extins zonele propice dezvoltării insectei. În același timp, comerțul transfrontalier cu animale de fermă și faună sălbatică a facilitat transportul acesteia fără a fi observată.
Dar există o nuanță și mai îngrijorătoare: potrivit unor entomologi, muștele ar putea dezvolta comportamente care reduc eficacitatea metodei tradiționale de combatere prin utilizarea masculilor sterili, cum ar fi evitarea împerecherii cu aceștia. Acest lucru ar obliga la regândirea strategiei de combatere.
Risc crescut pentru America de Nord
Avansarea spre nord pune în pericol peste 34 de milioane de capete de vite în Mexic și cel puțin 14 milioane în Texas și Florida. Amenințarea nu se limitează la vite: afectează și fauna sălbatică, precum cerbi, păsări, rozătoare, și poate ajunge la oameni și animale de companie, așa cum s-a documentat deja.
De la începutul epidemiei în 2023, au fost raportate peste 90.000 de infestări la animale, potrivit datelor recente ale Departamentului Agriculturii al SUA (USDA). Larvele provoacă leziuni profunde în câteva zile și, dacă nu sunt tratate, animalul poate muri în una sau două săptămâni. Fermieri precum Stephen Diebel, vicepreședinte al Texas & Southwestern Cattle Raisers Association, subliniază impactul: „Inspectarea animalelor este o sarcină zilnică. Știm cât de devastator poate fi un focar”.
Tehnologie, supraveghere și cooperare internațională
Tehnica masculilor sterili rămâne baza strategiei de control: masculii sunt crescuți în instalații specializate, sterilizați cu radiații gamma și eliberați din avioane deasupra zonelor afectate. Deoarece femelele se împerechează o singură dată în viață, populația sălbatică poate fi redusă treptat.
În prezent, fabrica binatională COPEG din Panama produce 100 de milioane de pupe sterile pe săptămână, care sunt dispersate în principal în sudul Mexicului și America Centrală. Cu toate acestea, această capacitate este insuficientă în raport cu ritmul actual de răspândire.
În acest context, USDA a anunțat în iunie 2025 construirea unei noi fabrici de creștere a muștelor în SUA, lângă granița cu Mexic, în comitatul Hidalgo (Texas). De asemenea, va fi renovată o fabrică veche din Metapa, Mexic, cu o investiție de 21 de milioane de dolari și punerea în funcțiune prevăzută pentru sfârșitul anului 2025.
Costul estimat al noii fabrici pe teritoriul american ar putea fi de aproximativ 300 de milioane de dolari, dar autoritățile și crescătorii de animale sunt de acord că este o investiție justificată: sectorul zootehnic reprezintă peste 10 miliarde de dolari numai în Texas. „Este esențial să avem o instalație națională pentru a controla mai eficient distribuția muștelor sterile”, a afirmat Diebel.
Logistica aeriană este esențială: muștele adulte, cu exoscheletul lor metalic albastru-verzui, sunt încărcate în containere frigorifice și eliberate în zone rurale cu densitate scăzută a populației. Ele nu reprezintă un pericol pentru oameni sau animale și nu supraviețuiesc în zonele urbane.
