Prestigioasa revistă Archaeological and Anthropological Sciences a publicat o descoperire care a lăsat perplexă comunitatea științifică. În Marzabotto, în nordul Italiei, o echipă internațională a descoperit un mormânt pe vechiul sit Kainua.
Cuprins
Această descoperire ar putea transforma cunoștințele despre practicile rituale ale etruscilor, una dintre cele mai misterioase civilizații din antichitate.
Descoperirea din Italia care schimbă istoria sacrificiilor umane în civilizația etruscă
În timpul săpăturilor efectuate în ceea ce a fost templul dedicat lui Uni, zeitate etruscă asociată cu fertilitatea, arheologii au găsit rămășițele unui nou-născut îngropat lângă un zid sacru.
Scheletul, datat între secolele VI și IV î.Hr., prezenta semne de manipulare a oaselor, ceea ce i-a determinat pe cercetători să emită ipoteza unui sacrificiu uman ritual, o practică menționată până acum doar de surse greco-romane.
Dovezi științifice și analiza înmormântării rituale etrusce din Kainua
Datorită tehnicilor avansate, precum tomografia computerizată și datarea cu radiocarbon, s-a confirmat căbebelușul s-a născut și a murit la scurt timp după naștere. Urmele de pe oasele sale lungi, compatibile cu tăieturi făcute perimortem, indică o jupuire parțială, deși nu există semne de dezmembrare.
Acest lucru sugerează un tratament ritualizat al corpului, posibil legat de credințe spirituale despre trecerea în lumea de dincolo.
Lângă corp au fost găsite fragmente de ceramică cu inscripții dedicate zeiței Vei, oase de animale și simboluri astronomice, toate elemente rituale care întăresc ipoteza unui rit de fondare. Locația exactă a înmormântării (lângă zidul templului) susține, de asemenea, această interpretare.
Dezbatere istorică: sacrificiu ritual sau moarte naturală în cultura etruscă?
Existența sacrificiilor umane în cultura etruscă a fost mult dezbătută. Grecii și romanii îi acuza că practicau ritualuri, dar până acum nu existau dovezi arheologice solide care să confirme acest lucru.
Deși cercetătorii consideră posibilă o moarte naturală urmată de o înmormântare sacră, combinația dintre context, urmele de pe oase și elementele rituale sugerează o ceremonie de consacrare.
Cu toate acestea, întrucât nu s-au detectat leziuni mortale directe, nu se poate afirma cu certitudine că a fost vorba de un crimă rituală. Această ambiguitate impune o interpretare prudentă.
Practici funerare și ritualuri de sacrificiu în Mediterana antică
Acest tip de înmormântări are precedente în alte orașe etrusce, precum Tarquinia și Orvieto, unde au fost găsite rămășițe ale unor copii în apropierea unor structuri sacre.
Există, de asemenea, paralele cu ritualurile grecești și romane, care foloseau corpurile nou-născuților ca intermediari simbolici între lumea pământească și cea divină. Jupuirea ar putea reprezenta un rit de regenerare, bazat pe viziunea oaselor ca semințe ale vieții viitoare.
Limitări ale studiului și perspective viitoare privind sacrificiile umane etrusce
Deși descoperirea este revelatoare, autorii înșiși avertizează asupra limitărilor studiului. Lipsa dovezilor de violență letală împiedică confirmarea unui sacrificiu intenționat.
Noi săpături și descoperiri similare vor fi esențiale pentru a determina dacă este vorba de un caz izolat sau de o practică rituală comună printre etrusci.
