Cheia acestei tehnologii constă în faptul că trenul „plutește” deasupra șinelor, reducând frecarea.
China lasă restul lumii cu gura căscată: prezintă un tren capabil să atingă 600 km/h cu levitație magnetică.
În cadrul celei de-a 17-a Expoziții de Căi Ferate Moderne de la Beijing, din iulie 2025, China a prezentat oficial noul său tren cu levitație magnetică (maglev), capabil să atingă 600 km/h, dezvoltat de compania de stat CRRC (China Railway Rolling Stock Corporation).
Deși deocamdată este doar prima fază a acestui model de tren, China este pe drumul cel bun pentru a dezvolta cel mai rapid tren din țară și unul dintre cele mai rapide din lume. Japonia deține acest titlu cu trenul său maglev, Seria L0, care a atins o viteză record de 603 km/h în cadrul unor teste efectuate în 2015.
Cheia acestui succes este tehnologia maglev (levitație magnetică), care permite trenului să „plutească” deasupra șinelor, reducând frecarea la minimum și atingând viteze superioare oricărui tren tradițional. Deși la viteze mici acest model folosește roți din cauciuc, acesta trece automat la levitație magnetică atunci când depășește 150 km/h.
Acest lucru ar permite reducerea timpului de călătorie între Beijing și Shanghai de la aproximativ 5,5 ore (cu trenul de mare viteză actual) la doar 2,5 ore. Având în vedere vastitatea teritoriului chinez, acesta este un progres foarte important, care poate concura direct cu zborurile interne. Pentru a pune acest lucru în context, ar permite călătoria de la Bilbao la Malaga în puțin peste 1 oră și 15 minute.
Într-o lume în care rapiditatea și imediatețea sunt din ce în ce mai importante, acest tip de progrese sunt cruciale, dar acest anunț nu se remarcă doar prin viteza sa, ci și prin faptul că tehnologia maglev se distinge prin o mai mare eficiență energetică și un nivel mai scăzut de poluare în comparație cu alte sisteme de transport terestru și aerian.
Curios, mass-media de stat subliniază că China a dezvoltat singură trenul maglev, dar un articol academic arată sprijinul ingineriei germane pentru realizarea acestuia, adică în Europa există cunoștințele necesare pentru a realiza astfel de proiecte, problema pare să fie finanțarea.
