Un sprite roșu în formă de meduză a fost fotografiat de astronauta Nichole „Vapor” Ayers de la Stația Spațială Internațională.
Cuprins
Vă explicăm de ce este atât de rar, cum se formează și ce contribuție are această imagine la știință.
În dimineața zilei de 3 iulie 2025, astronauta Nichole „Vapor” Ayers, aflată la bordul Stației Spațiale Internaționale, a asistat la ceva ce puțini oameni au văzut atât de clar: un fulger roșu care se ridică dintr-o furtună până la altitudini apropiate de spațiu. Reacția ei a fost scurtă, dar elocventă: „Pur și simplu uau. În timp ce treceam peste Mexic și Statele Unite în această dimineață, am surprins acest sprite”. Ea a distribuit imaginea pe rețelele sociale, arătând o descărcare electrică în formă de meduză, care pare mai degrabă desprinsă din science fiction decât din atmosfera noastră.
Acest tip de fulger, cunoscut sub numele de sprite, face parte dintr-un grup de fenomene electrice încă puțin înțelese, numite evenimente luminoase tranzitorii (TLE, din acronimul în engleză). Deși sunt documentate de zeci de ani, se cercetează încă de ce apar, cum se formează și ce rol ar putea avea în echilibrul atmosferic. Imaginea capturată de Ayers nu impresionează doar prin frumusețea sa, ci reprezintă o ocazie rară de a studia aceste misterioase emisii electrice dintr-o perspectivă privilegiată: spațiul.
Ce este un sprite și de ce atrage atât de mult atenția
Un sprite nu este un fulger obișnuit. Spre deosebire de fulgerele care se îndreaptă spre sol, sprite-urile sunt descărcări electrice care se proiectează în sus, de la vârful unei furtuni, până la o altitudine de 50-90 de kilometri. Acest tip de fenomen are loc în mezosferă, un strat atmosferic situat mult deasupra locului în care se formează norii de furtună. Sunt extrem de scurte, iar durata lor nu depășește de obicei câteva milisecunde. La prima vedere, de la suprafața Pământului, sunt aproape invizibile.
Potrivit lui Ayers, „sprite-urile sunt TLE-uri, sau evenimente luminoase tranzitorii, care apar deasupra norilor și sunt provocate de o intensă activitate electrică în furtunile de dedesubt”. Forma lor poate varia, dar în acest caz descărcarea semăna cu o meduză luminoasă plutind în atmosferă. Acest aspect se datorează ramificațiilor multiple de lumină care ies din corpul principal al descărcării, ca niște tentacule. Culoarea roșie, caracteristică multor sprites, este produsul interacțiunii cu azotul prezent în straturile superioare ale atmosferei.
Meteorologul Mar Gómez explică astfel pe rețeaua socială X: „Ce sunt și cum se produc? Sprite-urile sau spectrele roșii sunt fenomene electrice foarte luminoase, de culoare roșie și în formă de coloană, tentacul sau morcov. Se produc deasupra furtunilor severe, în stratul atmosferei numit mezosferă, între 50 și 90 de kilometri altitudine, și, pe orizontală, pot ajunge la 50 de kilometri lungime”.
Imaginea care ajută știința
Este foarte dificil să vezi un sprite de pe Pământ. Durata sa scurtă și altitudinea mare la care apare îl fac practic imperceptibil de la sol. De aceea, perspectiva oferită de Stația Spațială Internațională este atât de valoroasă. Din poziția sa orbitală, la aproximativ 400 de kilometri deasupra suprafeței, astronauții au o vedere clară deasupra norilor. Ayers a subliniat acest aspect în publicația sa: „Avem o vedere excelentă deasupra norilor, astfel încât oamenii de știință pot folosi acest tip de imagini pentru a înțelege mai bine formarea, caracteristicile și relația dintre TLE și furtuni”.
Fotografia arată sprite-ul ridicându-se dintr-o furtună care acoperea părți din Mexic și sudul Statelor Unite. Deși au fost surprinse și alte sprite din spațiu în trecut, această imagine este deosebit de clară și detaliată. Datorită ei, oamenii de știință pot analiza aspecte precum structura fenomenului, durata și intensitatea descărcării. Aceste observații permit compararea modelelor teoretice cu date reale, ceea ce este esențial pentru a avansa în înțelegerea acestor evenimente electrice.
Fenomene conexe: nu există doar sprite
Sprite-ul fotografiat de Ayers face parte dintr-o familie mai largă de fenomene luminoase cunoscute sub numele de TLE (Transient Luminous Events). Pe lângă sprite-uri, acest grup include jeturi albastre, ELVE și ghosts. Toate apar în straturile superioare ale atmosferei și au în comun faptul că sunt legate de furtuni electrice foarte intense. Unele, cum ar fi jeturile albastre, se ridică din interiorul norului către stratosferă. Altele, cum ar fi ELVES, se extind sub formă de inele orizontale care durează milisecunde.
Fiecare dintre aceste fenomene oferă indicii diferite despre comportamentul electricității în atmosferă. Sprite-urile sunt deosebit de atractive deoarece forma, culoarea și structura lor permit identificarea relativ ușoară în imagini de înaltă rezoluție. Apariția lor coincide de obicei cu fulgere foarte puternice, dar nu se știe încă exact ce condiții determină un fulger să declanșeze un sprite și altul nu. Această incertitudine este unul dintre subiectele cele mai active în cercetarea actuală a fenomenelor atmosferice.
Ce nu înțelegem încă pe deplin
În ciuda deceniilor de studiu, există multe lucruri pe care știința încă nu le poate explica despre sprite. Se știe că acestea sunt legate de fulgere pozitive nor-pământ, care generează câmpuri electrice foarte intense. Cu toate acestea, nu toate aceste fulgere generează sprite și nu este clar ce condiții specifice le fac să apară. Documentul FOX Weather rezumă astfel: „de ce unele fulgere provoacă sprite și altele nu rămâne încă puțin înțeles de comunitatea științifică”.
Această necunoaștere ridică întrebări importante. De exemplu, ar putea aceste fenomene să influențeze compoziția chimică a atmosferei superioare? Au vreun impact asupra climei locale sau asupra dinamicii globale a furtunilor? În plus, există un interes crescut pentru observarea acestor evenimente și pe alte planete. Formatiuni similare au fost detectate în atmosfera lui Jupiter și se crede că ar putea exista și pe Saturn și Venus. Aceste observații comparate ar putea extinde înțelegerea noastră nu numai asupra climei terestre, ci și asupra comportamentului electric al atmosferelor planetare în general.
