Descoperit într-o peșteră din sudul Poloniei, acest bumerang din fildeș este cel mai vechi din Europa și dezvăluie că primii Homo sapiens de pe continent stăpâneau deja tehnici complexe de fabricație.
Cuprins
Când vorbim despre bumeranguri, primul lucru care ne vine în minte sunt de obicei tradițiile aborigene australiene. Dar o descoperire din sudul Poloniei a spart acest tipar în mod spectaculos. Într-o mică peșteră din Carpați, arheologii au descoperit un bumerang din fildeș de mamut care, cu o vechime de aproximativ 40.000 de ani, nu este doar cel mai vechi din Europa, ci posibil cel mai vechi din lume. Acest instrument, sculptat cu precizie dintr-un colț de mamut, ne obligă să regândim ceea ce știm despre creativitatea și capacitatea tehnică a primilor Homo sapiens de pe continent.
Acest bumerang de 40.000 de ani este dovada tehnologică că strămoșii noștri erau mari inventatori.
Studiul, publicat în PLOS One, prezintă o datare extrem de riguroasă care situează acest artefact într-un moment cheie al Paleoliticului superior. Nu este doar o descoperire curioasă, ci o fereastră către abilitățile cognitive și tehnologice ale strămoșilor noștri. După cum afirmă echipa de cercetare, obiectul „reprezintă unul dintre cele mai vechi exemplare cunoscute în Europa, și posibil din întreaga lume, ale acestui instrument complex”.
O descoperire care uimește și fascinează
Istoria acestui bumerang începe în anii ’80, când arheologii explorau peștera Obłazowa, în sudul Poloniei. Acolo, printre sedimente roșiatice acoperite de ocru, au găsit un set de obiecte excepționale: colți, oase umane, dinți de vulpe perforați și o piesă curbată din fildeș de aproximativ 72 de centimetri lungime. Forma și finisajul său erau atât de specifice încât cercetătorii nu au întârziat să-l asocieze cu bumeranele care nu se întorc, folosite de popoarele aborigene din Queensland, Australia.
Timp de decenii, datarea acestui obiect a generat îndoieli. O analiză din 1996 a dat un rezultat surprinzător de recent: aproximativ 18.000 de ani, ceea ce părea incompatibil cu contextul arheologic. Autorii noului studiu au suspectat că acest rezultat a fost alterat de contaminanți moderni, cum ar fi adezivii folosiți în timpul conservării. Pentru a rezolva această problemă, au recurs la o strategie indirectă: datarea oaselor de animale și a fosilelor umane găsite în același strat al sitului.
Datorită unei combinații de analize ADN vechi, izotopi stabili și modele statistice bayesiene, echipa a putut data cu mare precizie stratul VIII, unde a fost găsit bumeranul. Rezultatele indică faptul că artefactul a fost sculptat între 42.290 și 39.280 de ani înainte de prezent, cu o probabilitate de 95,4%.
Tehnologie avansată într-o Europă glacială
Acest bumerang nu era o simplă ramură curbată. A fost sculptat, lustruit și modificat cu grijă. Fața convexă, corespunzătoare exteriorului colțului, prezintă striuri diagonale artificiale. Pe fața opusă, mai plată, se pot observa linii paralele fine și altele mai adânci, care ar putea fi decorative. În plus, există urme de pigment roșu, probabil ocru, ceea ce sugerează că obiectul ar fi putut avea o valoare simbolică sau rituală.
Unul dintre cele mai intrigante aspecte este orientarea sa aparentă pentru a fi utilizat cu mâna dreaptă, ceea ce sugerează că primii Homo sapiens aveau deja o preferință manuală bine stabilită. Uzura din anumite zone indică faptul că a fost folosit frecvent, iar arheologii îl descriu ca un obiect de prindere, nu ca un vârf montat pe o prăjină. Totul indică faptul că era un instrument multifuncțional, folosit poate la vânătoare, în activități domestice sau chiar în practici șamanice.
Comparația cu alte artefacte europene arată caracterul extraordinar al descoperirii. În Germania există bastoane de aruncat din lemn vechi de până la 300.000 de ani, dar acestea nu au forma curbată și designul specific al bumeranului. Faptul că este realizat din fildeș, un material mult mai durabil, dar dificil de prelucrat, indică o intenție și o abilitate tehnică remarcabile din partea creatorilor săi.
Un context uman și cultural unic
Cel mai surprinzător este faptul că acest obiect nu a fost găsit izolat. Alături de bumerang au apărut o falangă distală umană, un dinte cioplit și pandantive realizate din canini de vulpe arctică. Autorii interpretează acest ansamblu ca un posibil depozit ritual. Analiza morfologică și genetică a confirmat că osul uman aparținea speciei Homo sapiens, iar analizele izotopice indică faptul că acesta se hrănea cu alimente terestre și, posibil, pește de apă dulce, conform nivelurilor de azot și sulf.
În plus, obiectele de piatră asociate arată o filiație clară cu cultura aurignaciană timpurie, o tradiție care s-a răspândit rapid în Europa în urmă cu aproximativ 42.000 de ani. Această cultură se caracterizează printr-o explozie de comportamente simbolice: figurine de fildeș, instrumente muzicale și unelte decorate. Bumerangul de la Obłazowa se încadrează perfect în acest model de creativitate și sofisticare tehnică.
Studiul sugerează chiar că artefactul ar fi putut fi fabricat în afara peșterii și transportat acolo. Nu s-au găsit resturi de fildeș utilizat pentru sculptarea lui, ceea ce susține ipoteza unei producții mobile și specializate. Peștera nu ar fi fost, așadar, un simplu adăpost, ci un spațiu cu funcții complexe, posibil de întâlnire sau de practici rituale.
Revizuirea prejudecăților despre trecut
Această descoperire demolează mai multe ipoteze comune despre evoluția tehnologică umană. Mult timp s-a presupus că unelte precum bumeranele erau invenții locale, limitate la contexte specifice, cum ar fi Australia. Cu toate acestea, descoperirile din Polonia indică faptul că ideile tehnologice complexe au apărut independent în diferite regiuni ale planetei.
De asemenea, contrazice ideea că primii Homo sapiens din Europa erau rudimentari din punct de vedere tehnologic în comparație cu succesorii lor. Acest bumerang arată că exista deja atunci capacitatea de a prelucra materiale dificile, un simț al esteticii și poate chiar un gândire simbolică avansată.
Autorii studiului afirmă că artefactul „ilustrează atât abilitățile tehnice, cât și progresele cognitive ale Homo sapiens în fabricarea de unelte complexe”. Această frază rezumă bine importanța descoperirii: nu este doar un obiect antic, ci o dovadă directă a ingeniozității și creativității pe care strămoșii noștri le-au demonstrat în condiții climatice dure și medii ostile.
