Roșii proaspete din grădină în plină iarnă și fără seră? Este posibil, și tot mai mulți horticultori o demonstrează. Cheia este să anticipezi frigul și să știi cum să eviți unele obstacole. Vă povestim cum procedează un fermier ecologic de pe malul Mării Mediterane.
Cuprins
Majoritatea știm că roșiile se coc vara, dar ne-am obișnuit atât de mult să le vedem în supermarketuri tot anul, încât cine nu pune roșii în salată și iarna? Aceste roșii pe care le cumpărăm în lunile mai reci ale anului provin, cu excepția unor soiuri specifice, din camere frigorifice sau sere.
Cultivarea roșiilor pentru iarnă poate părea o contradicție sau o sfidare a legilor logicii, dar adevărul este că tot mai mulți fermieri ecologici reușesc acest lucru fără a avea nevoie de sere sau căldură artificială.
Secretul constă în a ști când să plantezi, cum să protejezi planta și ce tratamente naturale să aplici pentru a asigura o recoltă gustoasă în lunile cele mai reci ale anului. Dacă ai o mică grădină sau chiar dacă cultivi în ghivece pe terasă sau balcon, poți face și tu acest lucru.
Secretul pentru a avea roșii iarna este calendarul
La prima vedere, pare imposibil să vezi ciorchini de roșii coacându-se în septembrie și maturându-se în plină iarnă, fără seră sau căldură artificială.
Dar cheia, după cum explică Marc, un tânăr și popular fermier ecologic catalan, este momentul plantării. Pentru ca roșiile să ajungă la iarnă cu fructe, „trebuie plantate la mijlocul sau la sfârșitul lunii iulie”.
În această perioadă a anului, plantele au suficientă căldură și lumină pentru a crește viguros și a forma o structură robustă. Astfel, „când vine scăderea temperaturii în toamnă, plantele sunt deja dezvoltate și își pot dedica energia producției de fructe, nu creșterii”.
Temperaturile minime și legarea fructelor, marea provocare
Unul dintre factorii cei mai critici în cultivarea tomatelor târzii este temperatura. „Dincolo de anumite praguri minime, roșiile nu mai leagă, adică nu mai formează fructe, chiar dacă planta continuă să crească. Acest lucru nu este de dorit, deoarece nu este vorba de a avea multă frunziș, ci de a avea recoltă”, explică el.
De aceea, pe lângă plantarea la momentul potrivit, este important să se monitorizeze temperaturile pe măsură ce sezonul avansează. Dacă se prevăd nopți reci, este esențial să se acționeze înainte ca planta să intre în „mod pauză”.
Cum să protejați plantele când vine frigul
Odată ce a început producția, protejarea plantelor de tomate împotriva scăderilor bruște de temperatură devine esențială.
În zonele temperate, cum ar fi coasta catalană, unde se află ferma lui Marc, marea acționează ca un regulator termic și atenuează extremele.
Cu toate acestea, dacă termometrul amenință să scadă, cea mai simplă și eficientă soluție este acoperirea plantelor cu pături termice.
Aceste structuri ușoare ajută la conservarea căldurii acumulate în timpul zilei și împiedică frigul nocturn să oprească maturarea sau să deterioreze fructele.
Dușmanul tăcut al tomatelor târzii: umiditatea și ciupercile
O altă provocare tipică a cultivării tomatelor târzii este creșterea umidității ambientale. Odată cu sosirea ploilor de toamnă și a zilelor mai răcoroase, ciupercile proliferează, în special mildeiul și oidiu, capabile să distrugă o recoltă în câteva zile.
Pentru a le combate, Marc recomandă două produse esențiale în agricultura ecologică, sulfatul de cupru și sulful. Ambele sunt preventive naturale care protejează planta fără a compromite sănătatea solului sau calitatea fructelor.
Prevenirea și constanța, cheile succesului
Aceste tratamente trebuie aplicate preventiv, nu după apariția simptomelor. Ideal este să se facă în mod regulat, în special după ploi sau când umiditatea relativă a aerului rămâne ridicată timp de câteva zile.
În plus, este important săse distanțeze bine plantele de la început pentru a asigura o bună ventilație și pentru a evita ca frunzele să rămână umede timp de multe ore.
Avantajele roșiilor ecologice de iarnă
Rezultatul acestui efort și al acestei planificări nu este deloc neglijabil. Consumul de roșii cultivate în aer liber, fără camere de cultivare sau sere, în plină iarnă, înseamnă acces la un produs cu gust autentic, cultivat fără grabă și fără substanțe chimice, cu toată valoarea sa nutritivă intactă.
În plus, această practică contribuie la reducerea dependenței de roșiile cultivate în sere sau importate din alte țări, ceea ce are beneficii clare pentru mediu și economie.
Cine poate încerca?
Deși nu toate climatele permit acest tip de cultivare în aer liber, aceasta este fezabilă în zonele cu ierni blânde, în special în apropierea mării sau în locuri bine protejate.
De asemenea, poate fi adaptată cu ajutorul unor structuri simple, cum ar fi tuneluri mici, pături termice sau folii de plastic temporare.
Viitorul culturii adaptate
Aceste tipuri de practici sunt din ce în ce mai frecvente în rândul celor care mizează pe o agricultură de proximitate, durabilă și adaptată la schimbările climatice.
Modificarea calendarelor tradiționale, observarea mediului și acțiunea preventivă sunt instrumente care pot deschide noi perspective de producție fără a renunța la calitate și naturalețe.
