După secole petrecute sub apă, legendarul Far din Alexandria începe să-și dezvăluie secretele grație unui ambițios proiect arheologic franco-egiptean.
Cuprins
Farul din Alexandria revine la viață după descoperirea a 22 de blocuri colosale găsite pe fundul mării.
Imaginea este impresionantă: macarale plutitoare ridică de pe fundul mării blocuri uriașe de granit, unele de până la 80 de tone, care odinioară făceau parte din unul dintre cele mai fascinante monumente ale Antichității. După mai bine de două mii de ani de istorie, o parte din Farul din Alexandria, simbol al ingineriei helenistice și una dintre Cele Șapte Minuni ale Lumii Antice, a revăzut lumina soarelui. Această operațiune spectaculoasă a fost posibilă datorită unei misiuni arheologice conduse de cercetătoarea și arhitecta Isabelle Hairy, de la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Franța, în colaborare cu Centre d’Études Alexandrines (CEAlex) și sub autoritatea Ministerului Turismului și Antichităților din Egipt.
Operațiunea, documentată în detaliu de Fondation Dassault Systèmes și prezentată în comunicatul său de presă, marchează un moment important în arheologia subacvatică. Nu mai puțin de 22 de blocuri monumentale au fost recuperate de pe fundul portului din Alexandria: praguri de uși, stâlpi colosali, plăci de bază și praguri care formau intrarea ceremonială a vechiului far. A ieșit la suprafață chiar și o structură până acum necunoscută: un pilon decorat în stil egiptean, fabricat în epoca helenistică, care ar fi putut servi drept portal simbolic sau ritual de acces la turn.
Aceste rămășițe, extrem de bine conservate în ciuda secolelor petrecute sub apă, nu vor fi pur și simplu depozitate în muzee. Fiecare bloc va fi scanat minuțios cu tehnici avansate de fotogrammetrie pentru a fi integrat într-o ambicioasă reconstrucție digitală care urmărește să redea farului gloria sa inițială. Această reconstrucție – un „geamăn digital” al monumentului – este realizată grație colaborării dintre arheologi, ingineri și voluntari din domeniul tehnologic, care lucrează ca și cum ar rezolva un gigant puzzle arheologic.
De la prăbușirea seismică la renașterea virtuală
Construit la începutul secolului al III-lea î.Hr., sub domnia lui Ptolemeu al II-lea Filadelf, Farul din Alexandria era mult mai mult decât un simplu turn luminos: era un simbol al cunoașterii, puterii și cosmopolitismului orașului fondat de Alexandru cel Mare. Proiectat de arhitectul Sostrat din Cnidus, atingea o înălțime estimată de peste 100 de metri, ceea ce l-a transformat în cea mai înaltă structură construită vreodată de om până în Evul Mediu târziu. Lumina sa, alimentată probabil de focuri de ulei sau lemn, se reflecta prin oglinzi de bronz sau cupru și putea fi văzută de la zeci de kilometri în larg.
Un total de 22 blocuri colosale de piatră au fost extrase din ruinele scufundate ale vechiului Far din Alexandria, pe coasta egipteană.
Timp de secole, a ghidat navigatorii din întreaga Mediterană prin apele înșelătoare care înconjurau insula Faros, unde se înălța turnul. Dar destinul său s-a schimbat drastic începând cu secolul al XIV-lea, când o serie de cutremure au distrus o mare parte a coastei egiptene și au provocat prăbușirea definitivă a structurii. De atunci, farul a fost folosit ca carieră: pietrele sale au fost integrate în alte construcții, precum fortăreața sultanului mameluc Qaitbay, ridicată în 1477 pe același amplasament.
Deși o parte din ruinele sale erau vizibile sub apă încă din anii ’60, abia în 1995 arheologul francez Jean-Yves Empereur a condus prima campanie sistematică de studiere a rămășițelor sale subacvatice. De atunci, au fost înregistrate peste 3.000 de fragmente arhitecturale, inclusiv statui, coloane și blocuri ciclopice. În ultimul deceniu, peste 100 dintre aceste elemente au fost digitalizate in situ, iar acum, cu această nouă campanie de salvare, se face un pas înainte către reconstrucția integrală a sitului.
Știință, istorie și tehnologie în serviciul patrimoniului
Proiectul actual, denumit „PHAROS”, este mult mai mult decât o simplă excavare. Este un efort multidisciplinar care combină arheologia, istoria artei, arhitectura, numismatica, egiptologia și ingineria digitală. Unul dintre obiectivele sale principale este de a înțelege nu numai cum a fost construit farul, ci și de ce și cum s-a prăbușit, precum și semnificația simbolică pe care a avut-o în istoria Egiptului și a lumii elenistice. Pentru aceasta, echipa colectează nu numai vestigii fizice, ci și referințe istorice, descrieri literare, monede și reprezentări artistice care, deși dispersate și adesea contradictorii, permit reconstituirea unei imagini mai complete a monumentului pierdut.
Inginerii voluntari de la Dassault Systèmes, experți în simulări digitale utilizate în mod obișnuit în industria aerospațială, au acceptat cu entuziasm această provocare. Datorită digitalizării fiecărui bloc și simulărilor în medii 3D, ei încep să asambleze farul bucată cu bucată în mediul virtual. Intenția nu este doar de a crea o machetă digitală, ci o experiență imersivă autentică care să permită oricui să viziteze farul ca și cum ar merge pe coridoarele sale acum 2.000 de ani.
În paralel, GEDEON Programmes, renumita producător francez de documentare istorice și științifice, a finanțat o parte din operațiunea logistică – inclusiv barja și macaraua necesare pentru ridicarea blocurilor – și a documentat întreaga operațiune pentru un nou documentar de 90 de minute care va fi difuzat în prime time pe France Télévisions în acest an.
Unul dintre blocurile impunătoare care făceau parte dintr-o intrare monumentală a Farului din Alexandria a fost ridicat de pe fundul mării în timpul operațiunii.
Rescrierea istoriei unei minuni
Renașterea Farului din Alexandria nu este doar un reper arheologic, ci și o mărturie a puterii colaborării internaționale pentru recuperarea și conservarea memoriei trecutului. Cu fiecare bloc recuperat din mare și fiecare fragment asamblat digital, nu se reconstruiește doar un turn, ci o întreagă epocă: cea a Egiptului ptolemeic, în care știința, arta și arhitectura s-au contopit sub impulsul unei civilizații care privea atât spre Nil, cât și spre Marea Egee.
Acest proiect nu numai că readuce în prim-plan unul dintre cele mai emblematice monumente ale Antichității, dar marchează și o nouă eră în conservarea patrimoniului: una în care istoria poate fi reconstituită cu instrumente din secolul XXI și în care limitele fizice nu mai împiedică redarea minunilor lumii antice.
Ceea ce părea pierdut pentru totdeauna în urmă cu doar câteva decenii, strălucește astăzi din nou, chiar dacă sub formă de lumină digitală.
