Statele Unite au desfășurat KC-135 Stratotanker în Orientul Mijlociu ca parte a întăririi aeriene. Cu peste 60 de ani de serviciu, acesta rămâne o piesă cheie în logistica militară americană
Cuprins
În timp ce atenția este îndreptată asupra bombardierelor B-2, există alte avioane desfășurate care trec practic neobservate: KC-135 Stratotanker, veterane cu peste șase decenii de serviciu care au revenit în Orientul Mijlociu, tocmai când Statele Unite au atacat mai multe instalații nucleare pe teritoriul iranian, inclusiv Fordow, după ce și-au întărit prezența militară în regiune, în plină escaladare a conflictului cu Israelul. Nu lansează rachete și nu participă la atacuri directe, dar rolul lor este esențial: permit avioanelor de vânătoare, bombardierelor și avioanelor de recunoaștere să susțină zboruri lungi fără a fi nevoie să aterizeze.
În cadrul desfășurării militare pe care Statele Unite o desfășoară în Orientul Mijlociu, KC-135 Stratotanker nu este o notă de subsol. Face parte din nucleul logistic care permite ca aparatul aerian să funcționeze fără întreruperi. Potrivit mass-media precum Reuters și BBC, cel puțin 30 de avioane cisternă au fost mobilizate, majoritatea de acest model, pentru a însoți avioane de vânătoare F-16, F-22, F-35 și alte mijloace aeriene desfășurate în regiune.
La prima vedere, funcția lor poate părea secundară, dar are implicații strategice directe: prin realimentarea în zbor, KC-135 elimină necesitatea ca aeronavele să-și întrerupă misiunea pentru a realimenta la sol. Acest lucru se traduce prin continuitate operațională și autonomie tactică sporită. Și nu este doar un sprijin pentru avioanele de vânătoare. Acesta servește și ca sprijin pentru bombardiere, avioane de recunoaștere, unități medicale și, atunci când este necesar, forțe aliate
O bestie cu peste 60 de ani de istorie (și încă mai are energie)
Când KC-135 a zburat pentru prima dată în 1956, lumea era alta. Războiul Rece domina strategia militară, iar Statele Unite aveau nevoie de o flotă capabilă să susțină puterea lor aeriană la scară globală. Boeing a oferit o soluție: o variantă militară a modelului 367-80, prototipul care avea să dea naștere miticului 707. Astfel a luat naștere Stratotanker, care a început să sosească la bazele aeriene în 1957 și care, împotriva tuturor previziunilor, este încă în serviciu în 2025.
Din cele peste 700 de exemplare construite, o mare parte a fost supusă unui proces de modernizare radicală. Cea mai vizibilă schimbare: motoarele. Cele vechi au fost înlocuite cu CFM56, turbofanuri mai eficiente, mai puternice și mai silențioase. Datorită acestora, KC-135R — cea mai comună versiune astăzi — consumă cu 25% mai puțin, costă cu 25% mai puțin și este cu aproape 96% mai silențios decât modelul original, conform datelor oficiale ale Forțelor Aeriene Americane.
Dar nu totul a fost doar mecanic. De-a lungul deceniilor, KC-135 a fost adaptat și pentru sarcini foarte diferite: comandă aeriană, supraveghere, teste experimentale sau chiar misiuni în conformitate cu Tratatul Cerului Deschis. Puține platforme au demonstrat atâta versatilitate și rezistență în timp.
Cum funcționează realimentarea în zbor
Din exterior, poate părea o manevră simplă: două avioane zboară unul lângă altul, unul transferă combustibil și totul continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar, în realitate, realimentarea în zbor este o operațiune extrem de delicată, care necesită o coordonare perfectă între piloți și operator. În cazul KC-135, această sarcină revine așa-numitului boom operator, un membru al echipajului care se află în partea din spate a avionului, culcat cu fața în jos, cu vedere directă asupra receptorului și control total asupra tijei extensibile de realimentare.
Acest braț articulat (flying boom) este principalul instrument al KC-135 pentru transferul de combustibil în zbor. Designul său permite o conexiune precisă între aeronave care zboară la viteză și altitudine mare. Conexiunea necesită concentrare absolută: operatorul ghidează contactul și îl menține stabil chiar și în condiții de turbulență sau manevre.
În plus față de sistemul de prăjină, unele KC-135 sunt echipate cu un sistem suplimentar: drogue, un fel de pâlnie aerodinamică care permite realimentarea aeronavelor cu sonde, cum ar fi elicopterele sau avioanele de vânătoare europene. Există, de asemenea, modele cu poduri pe aripi care permit alimentarea a două avioane simultan. Toate acestea fac din Stratotanker o platformă flexibilă, capabilă să se adapteze la multiple configurații în funcție de misiune.
O piesă cheie și în războiul modern
În spatele siluetei sale austere și a vopselei gri fără ornamente, KC-135 ascunde o mașină optimizată pentru eficiență. Este propulsat de patru motoare de mare putere, capabile să-l propulseze la viteze de aproape 850 km/h și să opereze la altitudini de până la 15.240 metri. Nu este conceput pentru agilitate sau luptă, dar îndeplinește o premisă de neclintit: să fie acolo când este nevoie de el.
