Experimentul a permis observarea reacției organismelor necrofage din apele adânci la o sursă masivă de hrană.
Cuprins
Unii rechini aveau copepode vizibile lipite de ochi.
Un grup de cercetători, condus de Han Tian, a aruncat cadavrul unei vaci în fața insulei Hainan pentru a simula scufundarea unei balene și a studia comportamentul animalelor marine necrofage. Experimentul a revelat prezența a opt exemplare de rechin somnoros din Pacific (Somniosus pacificus), o specie care nu fusese documentată niciodată în această regiune.
Descoperirea, au avertizat cercetătorii, nu numai că extinde cunoștințele despre distribuția geografică a acestei specii, obișnuită în nordul Oceanului Pacific, dar oferă și noi date despre comportamentul, ierarhiile sociale și adaptările fiziologice ale acesteia.
O nouă locație pentru o specie puțin cunoscută
Este prima dovadă documentată a prezenței rechinului somnoros în sudul Mării Chinei.
Rechinele somnoroase din Pacific se găsesc de obicei de la Japonia până în Alaska și spre sud până în Baja California, astfel încât apariția lor în apele sudice ale Chinei ridică întrebări cu privire la posibila lor deplasare din cauza factorilor de mediu, cum ar fi schimbările climatice, sau existența unor populații încă neînregistrate în zonă.
Cercetătorii consideră că această detectare se poate datora mai degrabă lipsei de date sistematice într-o regiune oceanică puțin explorată decât unei schimbări recente. De fapt, potrivit echipei conduse de Han Tian, aceste exemplare au apărut frecvent în sud-vestul Mării Chinei, ceea ce sugerează o prezență stabilă ignorată anterior de literatura științifică.
Un comportament organizat și ierarhic
Înregistrările subacvatice capturate în timpul experimentului au arătat un comportament alimentar neobișnuit în rândul prădătorilor mari: rechinii se aliniau și se lăsau să treacă unii pe alții pentru a avea acces la hoit.
Acest „sistem de ture” sugerează existența unei ordini bazate pe competiția individuală mai degrabă decât pe confruntări violente, ceea ce indică o posibilă organizare socială mai complexă decât se credea.
În plus, s-au observat diferențe de comportament în funcție de dimensiunea corpului. Exemplarele mai lungi, de peste 2,7 metri, s-au dovedit mai agresive în apropierea cadavrului, în timp ce rechinii mai mici au acționat cu mai multă prudență, apropiindu-se în cercuri.
Adaptări evolutive și paraziți vizibili
Un alt aspect documentat a fost retracția oculară în timpul hrănirii, un comportament care ar putea fi o strategie defensivă. În absența membranei nictitante — o structură protectoare prezentă la alte specii —, această retracție ar permite protejarea ochilor în timpul consumului de hoituri sau eventualelor lupte.
De asemenea, mai mulți rechini prezentau paraziți vizibili în ochi, identificați ca copepode, deși nu s-a reușit determinarea speciei exacte. Această descoperire întărește similitudinea dintre rechinii somnoroși din Pacific și cei din Groenlanda, cunoscuți și pentru faptul că găzduiesc acest tip de paraziți.
Dincolo de rechini: un ecosistem divers
Cadavrul de vacă a atrasalte organisme abisale, precum pești melci și numeroși amfipode, ceea ce demonstrează că adâncurile Mării Chinei de Sud adăpostesc o biodiversitate mai bogată decât se credea. Aceste date contrazic convingerea că ecosistemele tropicale adânci sunt mai puțin productive decât cele polare.
Utilizarea unei vaci ca analog al balenei s-a dovedit a fi un instrument eficient pentru studierea interacțiunilor într-un mediu inaccesibil. Apariția rechinilor cu modele sociale definite, adaptări fizice specifice și relații ecologice complexe subliniază valoarea acestui tip de cercetare.
Într-un context global marcat de schimbările climatice și de intervenția umană tot mai mare în oceane, aceste studii sunt esențiale pentru înțelegerea dinamicii celor mai îndepărtate ecosisteme ale planetei.
