Descoperă istoria fascinantă a celei mai vechi rochii cunoscute. Găsită în Tarkhan, Egipt, are peste cinci mii de ani.
Cuprins
În 1913, celebrul arheolog britanic Sir Flinders Petrie excava o necropolă din Egiptul antic cunoscută sub numele de Tarkhan, situată la aproximativ 50 de kilometri sud de Cairo. Printre zecile de morminte, obiecte funerare și fragmente de textile neclasificate, nimeni nu ar fi bănuit că era îngropat unul dintre cele mai extraordinare comori din istoria modei și arheologiei textile: o rochie veche de peste cinci mii de ani.
Această bucată modestă de pânză, care timp de decenii fusese considerată o simplă grămadă de bandaje folosite în ritualurile funerare, s-a dovedit a fi ceva cu totul diferit. Astăzi îl cunoaștem sub numele de rochia din Tarkhan, considerată cea mai veche piesă de îmbrăcăminte conservată în lume. Este vorba, așadar, de o piesă tăiată, cusută și croită pe măsură, ceea ce demonstrează că, încă de la începuturile civilizației egiptene, exista o noțiune estetică elaborată a modei.
O descoperire uitată timp de decenii
După săpăturile de la Tarkhan, Petrie a depozitat piesa împreună cu alte resturi textile, învelite într-un pachet numerotat, fără a o identifica. Timp de peste 60 de ani, această țesătură antică a rămas în arhivele Muzeului Petrie de Arheologie Egipteană al University College London, până când, în 1977, conservatoarea Muzeului Victoria și Albert, Veronica M. Wilson, a redescoperit-o.
Întinzând cu grijă țesătura întărită de timp, Wilson a descoperit ceva neobișnuit. Avea în fața ei o piesă vestimentară perfect recunoscută, cu cusături vizibile, mâneci plisate, un decolteu în V și un croi care trăda nu numai funcționalitatea sa, ci și vocația estetică. Cămașa sau tunica scurtă prezenta semne că fusese purtată – așa sugerau uzura naturală a țesăturii – de o persoană reală, poate o femeie tânără sau o adolescentă, înainte de a fi depusă în mormânt ca parte a unui ajuar funerar.
O datare revoluționară
Timp de ani de zile, s-a presupus că rochia datează din primele secole ale Egiptului dinastic, dar ipoteza avea nevoie de confirmare. În 2015, o echipă de la Oxford Radiocarbon Accelerator Unit a efectuat o datare cu carbon-14 direct pe fibrele de in. Rezultatele au fost surprinzătoare. Analiza a confirmat o datare între 3482 și 3102 î.Hr., cu o fiabilitate de 95%.
Aceasta situează veșmântul la începuturile statului egiptean, poate chiar înainte de domnia faraonului Narmer, considerat în mod tradițional unificatorul Egiptului de Sus și de Jos. Cu alte cuvinte, rochia din Tarkhan a fost confecționată într-o perioadă în care piramidele încă nu existau, când scrierea hieroglifică abia începea să se dezvolte și orașele egiptene erau în formare.
Caracteristicile unei piese vestimentare surprinzătoare
Rochia a fost confecționată din in țesut de înaltă calitate, provenit din plante cultivate în valea Nilului. Fibrele au fost țesute cu o urzeală de 22-23 de fire pe centimetru și o bătătură de 13-14 fire pe centimetru. În plus, prezintă plisuri minuțios presate pe mâneci și pe corset. Se estimează că îmbrăcămintea, care și-a pierdut partea inferioară, ar fi ajuns inițial până la genunchi sau coapsă.
Designul îmbrăcămintei este compus din trei panouri principale cusute, iar gulerul, în formă de „V”, sugerează un design conceput pentru a se mula pe corp. Nu era o tunică largă, ci o piesă concepută pentru a pune în valoare silueta, ceea ce contrazice viziunea simplistă conform căreia moda este o invenție recentă. Chiar dacă nu mai are coloranți, țesătura prezintă o dungă naturală de culoare gri.
Moda, identitate și statut în Egiptul predinastic
Unul dintre aspectele cele mai fascinante ale rochiei din Tarkhan este că demonstrează că preocuparea pentru modă și estetica personală era deja o practică obișnuită acum cinci milenii. Designul rochiei sugerează o cunoaștere practică a faptului că o piesă vestimentară putea fi adaptată formei umane pentru a comunica statutul, tinerețea sau frumusețea.
În acest context, această piesă vestimentară devine o sursă de informații extrem de valoroase despre relațiile sociale și culturale din Egiptul predinastic. Egiptologii sugerează că rochia ar fi aparținut unei tinere din clasa superioară, poate un membru al elitei care, în această etapă a istoriei, începea să se consolideze în valea Nilului.
Pe de altă parte, faptul că a fost depusă într-un mormânt indică faptul că îmbrăcămintea avea un rol simbolic și ritualic pe tot parcursul vieții individului, până la punctul de a însoți defunctul în călătoria sa către lumea de dincolo. Combinația dintre utilizarea cotidiană și funcția funerară conferă rochiei o dublă semnificație: a făcut parte din viață, dar și din moarte.
Conservare și moștenire
În prezent, rochia din Tarkhan este expusă la Muzeul Petrie din Londra, unde este prezentată nu doar ca o raritate arheologică, ci și ca un punct de referință în istoria vestimentației. Conservarea sa a fost posibilă datorită condițiilor extrem de uscate din deșertul egiptean, care au permis supraviețuirea țesăturilor organice care, în alte circumstanțe, se degradează în câteva decenii.
Un simbol al civilizației
Dincolo de vechimea sa, rochia din Tarkhan dezvăluie nevoia umană de a ne exprima prin haine, de a ne crea identitatea personală și socială prin modul de a ne îmbrăca. Într-o epocă anterioară piramidelor, dinastiilor și splendoarei Imperiului Nou, cineva a țesut, a tăiat și a cusut această piesă vestimentară gândindu-se la cum ar arăta pe corpul unei persoane anume.
Această intuiție estetică, această grijă pentru a pune în valoare forma și croiala, nu este o invenție modernă, ci o continuitate istorică care datează de la originile civilizației. Rochia din Tarkhan, cu silueta sa fragilă din in, ne amintește că, chiar și în primele pagini ale istoriei umane, deja creăm cultură prin modă.
