Experți în psihologie și comunicare nonverbală au studiat această postură, evidențiind o multitudine de interpretări despre starea de spirit și personalitatea unei persoane.
Multe interpretări ale faptului de a merge cu mâinile la spate sunt legate de încrederea în sine și autoritate. Această postură este comună în rândul figurilor de conducere, cum ar fi profesorii, militarii și persoanele în vârstă.
Cu pieptul înainte și privirea în sus, persoana radiază încredere, autocontrol și control asupra spațiului din jur. Își controlează corpul și situația. Este o modalitate de a fi regal, ferm.
În același timp, în momente mai relaxate, arată că persoana se simte confortabilă și sigură. Mai ales la persoanele în vârstă, este pur și simplu un obicei înrădăcinat. Un obicei, un „nu știu ce să fac cu mâinile, acolo nu deranjează”.
Am putea gândi la o altă caracteristică, cum ar fi concentrarea și introspecția. Multe persoane, atunci când meditează, adoptă această postură pentru a reduce distragerile. Este o caracteristică a celor care sunt cufundați în gândurile lor. Este, de asemenea, o postură de gândire, de a da târcoale unui lucru fără a mișca nimic altceva decât esențialul, pentru a putea trage concluziile sau ideile cele mai potrivite și corecte.
Dacă ne uităm mai atent la detalii, cum ar fi faptul că brațele sunt tensionate sau mâinile foarte rigide, am observa presiunea, poate că momentul este complicat, poate că situația necesită fermitate și corpul reflectă acest lucru în acest fel.
Prin urmare, când vezi pe cineva mergând cu mâinile la spate, fii atent la context, așa cum detaliază psihologii, dacă se mișcă încet, cu pași măsurați, cum are fața, dacă este rigid, ce se întâmplă în jur. Pentru că asta îți va da cheia pentru a înțelege ce înseamnă.
