ADN-ul unui bărbat îngropat acum 4.600 de ani într-un vas dezvăluie că Egiptul Antic avea rădăcini mesopotamiene, contrazicând tot ceea ce credeam că știm despre originile sale
Cuprins
De mai bine de un secol, arheologii au dezgropat temple, morminte și comori care au dezvăluit fragmente fascinante din trecutul Egiptului. Cu toate acestea, nimeni nu a fost în măsură să răspundă la una dintre cele mai fundamentale întrebări: de unde au venit cu adevărat primii egipteni? Acum, datorită unui progres fără precedent în domeniul genomicii antice, această enigmă începe să se rezolve cu date concrete.
O echipă internațională de oameni de știință a reușit să secvențieze pentru prima dată genomul complet al unui individ care a trăit în Egipt în timpul Regatului Antic, acum între 4.500 și 4.800 de ani. Acest bărbat, îngropat într-un vas ceramic mare într-un mormânt săpat în stâncă în satul Nuwayrat, la sud de Cairo, a devenit piesa centrală a uneia dintre cele mai semnificative descoperiri din istoria genetică a Africii de Nord.
Studiul, publicat în revista Nature și condus de cercetători de la Francis Crick Institute, Universitatea din Liverpool și alte centre europene, relevă că acest individ avea 80% din ascendența sa din Africa de Nord, dar, în mod surprinzător, restul de 20% din ADN-ul său provenea din regiuni ale Semilunii Fertile, precum Mesopotamia și Iran. Această descoperire schimbă complet ceea ce se credea despre legăturile umane și culturale în Egiptul faraonilor timpurii.
Un mormânt, o viață, o istorie uitată
Mormântul individului, descoperit inițial în 1902, era unul neobișnuit: corpul său a fost introdus într-un vas mare de lut și depus într-un mormânt de piatră. Această practică, rezervată de obicei persoanelor cu un anumit statut social, ar fi putut contribui la conservarea ADN-ului său în condiții excepționale, lucru extrem de rar în climatul cald și uscat al Egiptului.
Analizele izotopice ale dinților săi indică faptul că bărbatul s-a născut și a crescut în valea Nilului, iar dieta sa se baza pe produse tipice regiunii, precum grâu, orz și proteine animale. Cu toate acestea, ADN-ul său spunea o altă poveste: deși în mare parte african, acesta prezenta o amprentă genetică clară a populațiilor din Mesopotamia antică, o regiune care acoperă părți din Irakul actual, Siria și vestul Iranului.
Descoperirea sugerează că vechile legături dintre Egipt și civilizațiile din est nu se limitau la comerț sau schimburi culturale, ci includeau și mișcări de populație. Sosirea „pachetului neolitic” – un ansamblu de inovații precum agricultura, ceramica și animalele domesticite – ar fi putut fi însoțită de migrații umane din est.
ADN și oase: o biografie fizică
Dincolo de ADN, rămășițele osoase ale bărbatului spuneau o poveste de efort și longevitate. Avea între 157 și 160 cm și a atins o vârstă neobișnuit de înaintată pentru vremea aceea: între 44 și 64 de ani, probabil mai aproape de limita superioară. Acest lucru l-ar face un fel de bătrân longeviv din Egiptul Antic, echivalentul unui octogenar din zilele noastre.
Dar cel mai intrigant era contrastul dintre noblețea înmormântării sale și uzura fizică a scheletului său. Bărbatul prezenta semne severe de artroză, uzură dentară extremă și deformări ale pelvisului și vertebrelor, consecință a deceniilor de muncă fizică grea. Oasele sale indică faptul că a petrecut o bună parte din viață așezat pe suprafețe dure, aplecat în față, cu brațele întinse pentru perioade lungi de timp. Aceste indicii sugerează o ocupație manuală intensă, posibil ca olar, o figură comună, dar esențială în economia egipteană.
Dacă era într-adevăr olar, înmormântarea sa înaltă contrazice ceea ce se știa despre ierarhia socială din Egiptul antic. Poate că era un maestru în meseria sa sau a atins un statut neobișnuit din motive încă necunoscute.
O piesă cheie pentru rescrierea istoriei
Acest genom reprezintă un punct de cotitură pentru arheogenetica egipteană. Până acum, încercările de a extrage ADN vechi din țară au eșuat aproape complet, din cauza descompunerii accelerate cauzate de căldură și umiditate. Se obținuseră doar secvențe parțiale de la trei indivizi mult mai recenți, din perioada cuprinsă între 787 î.Hr. și 23 d.Hr.
Datorită tehnicilor moderne, precum secvențierea genomică aleatorie (shotgun sequencing), cercetătorii au putut recupera peste 8 miliarde de fragmente de ADN din două extracții dintr-un dinte. Această metodă permite o viziune globală asupra genomului, fără a depinde de obiective specifice preselectate.
ADN-ul mitocondrial al individului aparține unei linii genetice comune din Africa de Nord și Asia de Vest, la fel ca și cromozomul său Y. Analiza amestecului genetic a revelat că, deși ascendența sa principală este nord-africană, acesta prezintă similitudini notabile cu populațiile neolitice din Mesopotamia.
Această informație se potrivește cu dovezile arheologice, care de ani de zile au indicat existența unor relații între Egipt și est în timpul mileniului al IV-lea și al III-lea î.Hr. Obiecte mesopotamiene, sisteme de scriere și tehnologii precum roata olarului au ajuns în Egipt în acea perioadă. Acum, pentru prima dată, genetica oferă o dovadă concretă că aceste conexiuni erau și biologice.
Un început, nu o excepție
Deși este vorba de un singur individ, valoarea acestei descoperiri este imensă. Cercetătorii avertizează că nu se poate generaliza asupra întregii populații egiptene din acea perioadă pe baza acestui caz, dar subliniază, de asemenea, că acest genom este primul dintr-o serie lungă. Speranța este că alte morminte, în special cele cu înmormântări în vase similare, vor putea oferi mai multe date genetice bine conservate.
Această descoperire deschide ușa către o nouă etapă în studiul Egiptului antic, una care combină istoria, arheologia și genetica pentru a oferi o imagine mai completă și mai nuanțată a unei civilizații milenare.
