Rutei Mătăsii maritime își dezvăluie secretele prin două epave din dinastia Ming găsite pe fundul oceanului.
Cuprins
Unele dintre cele mai importante situri arheologice din lume, precum Chichen Itzá sau Pompei, se află la suprafața terestră. Altele, însă, se află în adâncurile subterane sau la zeci, dacă nu sute, de metri sub apele oceanice. Astfel, în octombrie 2022, la aproximativ 1500 m adâncime în largul coastei Sanya de pe insula Hainan (Marea Chinei de Sud), arheologii chinezi au localizat două epave datând din dinastia Ming (1368-1644). Navele se află la aproximativ 14 mile marine una de cealaltă, într-o zonă până acum puțin explorată a fundului mării.
Două epave spectaculoase descoperite în Marea Chinei de Sud rescriu istoria Rutei Mătăsii.
Comori Ming: porțelanuri, monede și obiecte naturale
Tehnologia în serviciul arheologiei subacvatice
Recuperarea epavelor a fost realizată cu ajutorul submersibilului pilotat Deep Sea Warrior, care a permis, printre altele, înregistrarea video a epavelor și colectarea artefactelor cu ajutorul brațelor robotizate. Proiectul, condus de Administrația Națională a Patrimoniului Cultural din China, s-a desfășurat pe parcursul a aproape un an pentru a se asigura că excavarea meticuloasă nu va deteriora materialele arheologice.
O comoară marină
Din prima epavă, cercetătorii au extras o cantitate considerabilă de 890 de obiecte. Printre acestea se află porțelanuri glazurate, boluri, farfurii și vase provenite din prestigiosele ateliere din Jingdezhen, renumite pentru producția lor din epoca Ming. Au fost găsite și monede de cupru și fragmente de ceramică care confirmă faptul că nava scufundată a funcționat ca navă de export.
Cea de-a doua epavă, în schimb, conținea 38 de artefacte, printre care lemn exotic, coarne de cerb și cochilii de turban, materiale care, probabil, erau transportate către China continentală ca parte a unui comerț de import. Această diferență între încărcături sugerează un flux comercial bidirecțional în Marea Chinei de Sud în perioada Ming.
Mai precis, conform analizelor preliminare, artefactele aparțin perioadelor Hongzhi (1488-1505) și Zhengde (1506-1521) din dinastia Ming. Aceste datări coincid cu o perioadă de expansiune notabilă a comerțului maritim în Asia de Est, chiar înainte de prezența susținută a europenilor în Oceanul Indian.
Marea Chinei de Sud și Rutei Mătăsii maritime
Descoperirea a fost descrisă de autoritățile chineze ca o dovadă directă a utilizării Mării Chinei de Sud ca arteră principală a vechii Rute a Mătăsii maritime. Spre deosebire de ruta terestră mai cunoscută, această rețea maritimă conecta porturile de pe coastă chineză cu regiuni din Asia de Sud-Est, India și dincolo de aceasta, printr-un sistem comercial atât costier, cât și transoceanic.
Caracterul excepțional al descoperirii l-a determinat pe arheologul Yan Yalin să o califice drept o descoperire arheologică excepțională în ape adânci, atât datorită stării de conservare a obiectelor, cât și datorită valorii lor pentru reconstituirea rutelor comerciale din Extremul Orient.
O rețea densă de schimburi culturale și tehnologice
Din secolul al IV-lea î.Hr. până în secolul al XV-lea d.Hr., porturile din Asia de Sud-Est au funcționat ca centre de schimb de produse, dar și ca locuri de inovare tehnică și de contact între culturi. În așezări precum Khao Sam Kaeo (în actualul istm de Kra, Thailanda), de exemplu, au apărut ateliere de ornamentare a pietrei unde se ciopleau pietre prețioase precum jaspisul, cornalina sau agata.
Este remarcabil faptul că multe dintre aceste obiecte nu erau importate deja finite, ci erau produse local de meșteri străini care se stabiliseră pe coastele Asiei de Sud-Est. Astfel, aceste enclave portuare s-au transformat în poli hibrizi de creație artistică, transfer tehnologic și conviețuire culturală, anticipând formele de globalizare premodernă.
Acest fenomen este direct legat de descoperirile epavelor Ming. Prezența materiilor prime exotice, precum coarne de cerb sau scoici, nu numai că dezvăluie un comerț activ, ci și existența unor rețele economice organizate care depășeau simplul troc de bunuri de lux.
O descoperire care rescrie istoria
Coexistența porțelanurilor de export și a materialelor naturale importate în aceeași zonă maritimă sugerează un sistem comercial fluid, interconectat și sofisticat. Cele două epave reprezintă o mărturie arheologică de o valoare istorică inestimabilă dintr-o epocă în care dinastia Ming promova activ comerțul maritim, iar porturile asiatice funcționau ca adevărate motoare ale circulației bunurilor, tehnicilor și stilurilor.
Această descoperire permite reconsiderarea rolului central al Mării Chinei de Sud în istoria comerțului mondial și oferă noi chei pentru înțelegerea complexității rutelor asiatice înainte de globalizarea impulsionată de puterile coloniale europene. De asemenea, demonstrează modul în care arheologia subacvatică, grație noilor tehnologii de explorare în adâncime, poate deschide noi căi de studiu al trecutului.
O descoperire extraordinară în apele adânci
Excavarea acestor două epave nu numai că furnizează date materiale despre rutele maritime din dinastia Ming, dar dezvăluie densitatea și bogăția schimburilor care au modelat Asia premodernă. De la porțelanul din Jingdezhen la scoici din tropice, trecând prin monede, ceramică și lemn rar, obiectele recuperate ilustrează o economie maritimă activă și bidirecțională.
De asemenea, această descoperire ne invită să reconsiderăm narațiunea tradițională a Drumului Mătăsii ca rețea esențial terestră. Marea Chinei de Sud a funcționat, timp de secole, ca un coridor dinamic de comerț, cultură și inovare, dovadă fiind aceste epave.
