Până acum, nu se știa de ce aceste formațiuni păreau întunecate atunci când erau observate. Acum s-a demonstrat că o combinație complexă de factori face acest lucru posibil
Un exemplu al structurilor observate de Galileo Galilei.
O echipă internațională de astrofizicieni a reușit să descifreze unul dintre marile mistere solare care rămăsese nerezolvat de peste patru secole. Datorită unei metode de observare pionieră dezvoltată în Germania, s-a putut demonstra de ce anumite structuri întunecate de pe suprafața Soarelui pot rămâne stabile pentru perioade lungi de timp.
Aceste formațiuni, detectate pentru prima dată de Galileo Galilei la începutul secolului al XVII-lea, au nedumerit generații de cercetători. Este vorba despre petele solare, adică zone cu concentrații ridicate de câmp magnetic care par mai reci decât mediul solar imediat, motiv pentru care sunt percepute ca fiind mai întunecate. Cu toate acestea, intensitatea lor luminoasă, dacă ar fi observate izolat, ar depăși chiar și cea a Lunii pline.
Noul studiu, publicat în revista Astronomy & Astrophysics, confirmă că petele solare sunt menținute de un echilibru perfect între presiunea gazului și forța magnetismului. Deși această teorie fusese propusă anterior, metodele disponibile nu permiteau verificarea ei cu precizia necesară.
Structuri echilibrate și mai stabile decât păreau
Cheia descoperirii a fost o tehnică rafinată de analiză a luminii polarizate emise de Soare. Această procedură elimină distorsiunile provocate de atmosfera terestră în telescoapele terestre, grație unei îmbunătățiri dezvoltate pe baza unui sistem al Institutului Max Planck. Cu ajutorul acesteia, datele obținute de la telescopul solar GREGOR ating o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor din orbită.
Această descoperire nu numai că rezolvă o întrebare istorică, dar oferă și o bază științifică solidă pentru a prezice când una dintre aceste pete solare s-ar putea destabiliza. Prăbușirea lor poate duce la fenomene precum ejecțiile de masă coronală și fulgurațiile solare, capabile să interfereze cu telecomunicațiile, să perturbe sistemele electrice și să pună în pericol misiunile spațiale.
Studiul acestor structuri este esențial, deoarece numărul petelor solare urmează un ciclu de activitate de 11 ani. În perioadele de intensitate maximă, episoadele sunt mai frecvente și mai periculoase. Capacitatea de a le anticipa cu mai multă precizie va fi esențială pentru protejarea atât a sateliților, cât și a infrastructurilor critice de pe Pământ.
Cu această descoperire, oamenii de știință au făcut un pas crucial pentru a înțelege mai bine comportamentul stelei noastre. Cercetarea demonstrează cum forțele interne ale Soarelui se echilibrează cu precizie, chiar și în mijlocul mediului său turbulent. În plus, deschide noi căi pentru dezvoltarea de modele predictive privind impactul activității solare.
