Descoperirea arheologică din Germania care a rescris istoria claselor superioare din secolul al VII-lea. Un copil, un ritual și o tehnologie nemaivăzută până acum
Cuprins
O tehnică inovatoare de congelare a permis extragerea și analizarea mormântului fără a-l deteriora.
Descoperirea mormântului așa-numitului „Prințul de Gheață” în sudul Germaniei a marcat un moment important în arheologie. O echipă de cercetători a reușit să extragă și să studieze intact mormântul unui copil din elita medievală, grație unei tehnici de congelare fără precedent. Conform detaliilor oferite de National Geographic, această descoperire nu numai că permite reconstituirea vieții și a morții unui copil de acum mai bine de treisprezece secole, dar a aruncat și lumină asupra ritualurilor funerare și obiceiurilor înaltelor sfere sociale din Europa medievală.
Detalii despre descoperire și contextul arheologic
În 2021, un grup de specialiști de la Oficiul de Stat pentru Conservarea Monumentelor din Bavaria (BLfD) lucra la situl arheologic Mattsies, din sudul Germaniei, când a făcut o descoperire excepțională: mormântul unui copil de aproximativ un an și jumătate, îngropat într-o cameră funerară de piatră care se afla într-o stare de conservare extraordinară.
Mormântul datează din perioada 670-680, situând copilul în secolul al VII-lea, într-o regiune care în trecut fusese o vilă romană, potrivit National Geographic.
Echipa condusă de BLfD, sub supravegherea directorului său general, Mathias Pfeil, a recunoscut imediat unicitatea mormântului. Camera funerară, construită din piatră și sigilată cu mortar de var, reprezenta o metodă neobișnuită și foarte complexă pentru acea epocă, ceea ce sugera apartenența copilului la o familie de rang social înalt. Amplasarea în interiorul unei vechi vile romane întărea ideea că era vorba de un context elitist, în care tradițiile funerare puteau combina elemente locale și străine.
Descoperirea dezvăluie detalii despre viața, moartea și ritualurile funerare ale elitei medievale.
Descrierea tehnicii de congelare și importanța acesteia pentru conservare
Descoperirea a reprezentat o provocare considerabilă pentru arheologi. Pentru a evita orice deteriorare a corpului și a obiectelor care îl însoțeau, cercetătorii au recurs la o tehnică inedită: congelarea prin șoc a întregii camere funerare, încapsulând-o într-un bloc de gheață. Această procedură a permis extragerea mormântului complet și transportarea lui intactă la un laborator specializat din orașul Bamberg.
Aplicarea acestei tehnici de congelare a reprezentat un progres semnificativ în conservarea rămășițelor arheologice delicate. Menținând integritatea mormântului și a conținutului său, specialiștii au putut efectua studii detaliate fără a altera dispunerea originală a obiectelor sau starea rămășițelor umane. Metoda, care a motivat porecla de „Prințul de Gheață” (Eisprinz) pentru copil, a fost evidențiată ca un exemplu de inovare în conservarea patrimoniului arheologic.
Analizele indică faptul că copilul a murit din cauza unei infecții cauzate de o otită netratată.
Rezultatele studiilor: date despre copil
Odată ajunse în laborator, analizele efectuate asupra rămășițelor au permis reconstituirea unor aspecte fundamentale ale vieții și morții copilului. Studiile dentare și ADN au revelat că avea ochii albaștri și părul deschis la culoare și că probabil s-a născut în aceeași regiune în care a fost îngropat. În ciuda faptului că a fost alăptat, ceea ce oferă de obicei o anumită protecție în primii ani de viață, micuțul a murit din cauza unei infecții cauzate de o otită netratată, o cauză frecventă de mortalitate în societățile premoderne.
Informațiile subliniază că obiectele funerare și tipul de mormânt întăresc ipoteza că copilul aparținea unei familii de rang social înalt. Complexitatea camerei de piatră și utilizarea mortarului de var, materiale și tehnici neobișnuite și laborioase pentru acea epocă, constituie indicii clare ale statutului familiei.
Prezența mătăsii bizantine și a aurului sugerează contacte internaționale și creștinizare.
Descrierea obiectelor funerare și a elementelor găsite în mormânt
Corpul copilului a fost așezat pe o piele de animal și îmbrăcat cu haine de mare calitate: pantofi de piele, pantaloni și o tunică de in cu mâneci lungi, împodobită cu franjuri de mătase. Aceasta, potrivit detaliilor furnizate de mass-media, ar fi ajuns în regiune prin contacte cu Imperiul Bizantin, ceea ce o transforma într-un bun de lux rezervat exclusiv elitelor.
Printre obiectele personale, copilul purta brățări de argint la încheieturi și pintenuri din același metal la picioare. De asemenea, a fost găsită o sabie în teacă decorată cu incrustatii de aur, precum și o bucată de pânză cu două fâșii de aur sub formă de cruce. Arheologii au indicat că acest ultim element ar putea indica o creștinare timpurie în rândul claselor superioare ale epocii.
La unul dintre capetele camerei funerare, cercetătorii au găsit o serie de obiecte așezate pe o rogojină: un bol de bronz care conținea un pieptene, un recipient din lemn, un pahar sferic întărit cu argint și resturi de alune, mere și o pară. Au fost găsite și oase care, după o analiză inițială, s-a crezut că aparțin unui câine, dar studii ulterioare au confirmat că era vorba de un purcel, probabil depus ca ofrandă alimentară.
Interpretarea descoperirilor: ritual funerar și semnificația obiectelor
Obiectele găsite în mormânt au permis specialiștilor să reconstituie aspecte ale ritualului funerar practicat de elitele vremii. Într-un comunicat oficial, Pfeil a explicat semnificația elementelor din dotarea funerară: „Pieptenul era folosit pentru îngrijire personală, vasul de bronz pentru spălarea mâinilor, iar vasele din lemn și paharele cu detalii din argint erau folosite în timpul meselor ceremoniale”.
Dispunerea obiectelor și prezența alimentelor și a ustensilelor sugerează celebrarea unui banchet funerar, un ritual care ar fi avut o profundă semnificație simbolică pentru comunitate și familia copilului. Combinația dintre elemente de lux, obiecte personale și ofrande alimentare reflectă importanța defunctului și intenția de a-i asigura o trecere adecvată în lumea de dincolo, în conformitate cu credințele și obiceiurile vremii.
