O serie de ritualuri rurale și înmormântări astrale de acum 5.000 de ani au început să modeleze ideologia și puterea suveranilor egipteni, descoperă arheologii.
Cuprins
Cu mult înainte de ascensiunea faraonilor, vechii egipteni deja practicau ritualuri sacre și organizau înmormântări astrale (în esență, morminte aliniate cu stelele), care mai târziu aveau să dea formă credințelor regale și ordinii cosmice atât de caracteristice Egiptului antic.
Acesta este rezultatul unei noi cercetări conduse de Ameline Alcouffe, de la Universitatea din Toulouse, care dezvăluie modul în care comunitățile primitive din Egiptul de Sus au creat o rețea spirituală complexă prin ritualurile funerare, care a dus la construirea ideologiei statului faraonic.
Nașterea miturilor zeilor egipteni
Cercetarea a pătruns în cimitirul Adaïma, care a fost folosit între 3300 și 2700 î.Hr., cu mult înainte de ridicarea marilor piramide (de fapt, cu secole înainte). Între 1990 și 2005, o echipă de arheologi a dezgropat 504 morminte în această așezare de 30 de hectare.
Ei au descoperit că, contrar vechilor presupuneri conform cărora ordinea sacră din Egipt era impusă de sus de către regi și preoți, este posibil ca multe dintre trăsăturile cheie ale religiei reale să fi provenit din tradițiile funerare ale oamenilor obișnuiți din comunitățile rurale.
Ce au descoperit în cimitirul Adaïma?
Deși mormintele mai vechi nu prezentau niciun fel de practici rituale speciale, toate fiind destul de simple, câteva dintre ele se distingeau de restul. Printre altele, mormântul S166 evidenția un ritual surprinzător: o adolescentă a fost îngropată cu antebrațul stâng amputat în mod ceremonial și așezat pe piept. Corpul ei era orientat spre apusul soarelui de solstițiu de iarnă, în timp ce sarcofagul era orientat spre răsăritul heliac al lui Sirius, steaua care anunța creșterea Nilului (și cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru nocturn).
Pentru autorii studiului, acest ritual nu era un simplu simbol, ci o fuziune timpurie între ciclurile agricole, observarea astrelor și credințele funerare.
La rândul său, mormântul S837 conținea scheletul unei femei îmbrăcate cu bijuterii fine și însoțită de un vas ceramic fragmentat, motive care vor reapărea secole mai târziu în Textele Piramidelor. Și mai mult: în mormântul numit S874, o altă femeie zăcea cu un baston și o perucă din fibre vegetale, iar mormântul ei fusese aliniat cu solstițiul de vară: un semn clar al evoluției interesului pentru cer în această comunitate.
Stelele legitimând puterea regilor
Și nimic din toate acestea nu a fost întâmplător. Studiul prezintă o teză fascinantă și inovatoare despre originea miturilor fondatoare egiptene ale lui Isis și Osiris. „Statul emergent a integrat ciclurile agricole și simbolurile funerare locale într-o cosmologie religioasă”, subliniază autorii în lucrarea lor publicată în revista Journal of Archaeological Method and Theory.
Adică, faraonii au preluat elemente deja venerate de țărani – cum este cazul lui Sirius, asociat cu fertilitatea – și le-au integrat în propria mitologie sacră. Astfel, dezmembrarea simbolică, precum cea practică pe tânăra din mormântul S166, a devenit un semn divin asociat cu fertilitatea, așa cum se întâmplă în cazul zeiței Isis, cunoscută ca zeița magiei, fertilității, maternității, învierii și protecției, care a reunit fragmentele corpului lui Osiris.
Aceasta înseamnă că religia pe care faraonii și-au bazat puterea nu a luat naștere de la zero, ci a absorbit aceste practici ancestrale ale țăranilor și le-a transformat în puterea centralizată a faraonilor pe care o cunoaștem astăzi. Dar poporul a fost cel care a pus bazele religiei.
