În numele eficienței, pasagerii au fost împinși într-un colț din ce în ce mai îngust în speranța că nu se vor ridica
Scena este familiară pentru orice pasager al unui zbor comercial la clasa „turistă”: rucsac între picioare, genunchii lipiți de spătarul din față și o încercare eșuată de a ajunge la podeaua cabinei fără a se lovi la frunte. Ceea ce înainte era o experiență de descoperire sau de lux a degenerat, pentru majoritatea, într-o luptă incomodă pentru spațiul fizic cel mai elementar.
Se întâmplă că această transformare nu este întâmplătoare și a început în Statele Unite.
Libera piață. Înainte de 1978, companiile aeriene din Statele Unite funcționau ca servicii publice reglementate. Tarifele, rutele și standardele de bază (inclusiv spațiul dintre scaune și tratamentul clienților) erau supravegheate de guvernul federal. Biletele erau mai scumpe decât astăzi, dar includeau servicii precum bagajele înregistrate, masa și scaune cu dimensiuni adecvate corpului uman mediu.
Care era problema? Cadrul s-a schimbat drastic odată cu Airline Deregulation Act, o lege care a deschis sectorul concurenței în numele pieței libere. Promisiunea era că tarifele vor scădea și serviciile se vor îmbunătăți. În practică, după o scurtă explozie a noilor companii, piața s-a consolidat rapid până la oligopolul actual: patru companii aeriene (American, Delta, United și Southwest) controlează 80% din piața americană.
În acest nou mediu competitiv, eficiența operațională a devenit o prioritate absolută, iar reducerea spațiului per pasager a devenit unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru creșterea marjelor fără a crește prețurile.
Scaunul meu se micșorează. Evoluția a fost progresivă, dar constantă. În anii ’80, companiile aeriene tradiționale ofereau în medie 90 cm de spațiu între scaune (numit pitch), în timp ce astăzi se ajunge la o medie de doar 80 cm în cazul companiilor aeriene regulate și la doar 70 cm în cazul companiilor low-cost, precum Spirit sau Wizz Air. De altfel, lățimea scaunului a scăzut și ea cu aproximativ 5 cm.
Această reducere a ajuns la un punct critic: studiile arată că peste jumătate dintre pasageri nu mai încap confortabil în scaunele standard. Efectul este deosebit de dramatic pentru persoanele supraponderale, vârstnice sau care călătoresc cu copii mici, grupuri care, în plus, au fost excluse din testele oficiale de evacuare utilizate de FAA pentru a justifica actuala reglementare.
Reducerea în Europa. În Europa, schimbarea „în rău” pentru pasageri, adică pierderea progresivă a spațiului, a serviciilor și a confortului la bord, a început puțin mai târziu, în anii 1990, deși factorul declanșator din punct de vedere normativ se situează cu câțiva ani mai devreme, odată cu liberalizarea transportului aerian european, care s-a desfășurat în trei etape între 1987 și 1997.
Punctul de cotitură cel mai clar a fost așa-numitul Al treilea pachet de liberalizare (1992-1997), care a culminat cu crearea cerului unic european, permițând oricărei companii aeriene din UE să opereze liber în spațiul comunitar, fără restricții de rute sau tarife. De atunci, s-au declanșat mai multe efecte, în principal: intrarea masivă a companiilor aeriene low-cost (Ryanair, EasyJet sau Wozz), standardizarea în jos și dereglementarea indirectă (UE a menținut anumite standarde, dar nu a impus dimensiuni minime pentru scaune).
Suntem mai mari. De-a lungul anilor, problema s-a agravat din cauza unui factor pur „natural”. Reducerea spațiului coincide cu o transformare demografică și, mai ales, fiziologică și foarte umană: corpul nostru a evoluat „spre mai mult”. O dată: conform CDC, din anii 1990, greutatea medie a adulților americani a crescut cu peste 7 kg. Femeile de astăzi cântăresc la fel ca bărbații de acum trei decenii și, deși creșterea în înălțime s-a stabilizat, amploarea corporală a crescut.
În ciuda acestui fapt, dimensiunile mobilierului din avioane nu numai că nu au crescut, ci au scăzut, sfidând tendința din alte sectoare, cum ar fi cel auto sau cel al divertismentului, unde scaunele s-au adaptat la noua dimensiune a publicului. În cuvintele președintelui FlyersRights, Paul Hudson, companiile aeriene „au mers în direcția opusă corpului uman”.
Afacerea înghesuirii. În fundal, comprimarea progresivă a spațiului răspunde unei logici clare: vânzarea mai multor bilete pe avion și segmentarea maximă a ofertei. Biletele de bază sunt anunțate cu prețuri artificial scăzute, dar odată intrați în procesul de cumpărare, pasagerii sunt obligați să plătească suplimente pentru spațiu suplimentar sub denumiri precum „Economy Plus” sau „Confort”.
Acest lucru a creat ceva foarte asemănător unui sistem de cate aeriene, în care o minoritate de călători frecvenți sau de afaceri beneficiază de condiții acceptabile, în timp ce restul trebuie să aleagă între a suporta condiții claustrofobice sau a plăti mai mult pentru ceva ce înainte era standard. Potrivit lui William McGee, expert în libertăți economice, această logică generează „un fel de tortură față de o clasă mediană umană”. Această dualitate nu afectează doar confortul, ci ridică întrebări etice cu privire la echitatea serviciilor aeriene.
Riscuri pentru sănătate. Problema depășește sfera confortului. Imobilitatea prelungită în spații reduse (în special în zborurile lungi) crește riscul de tromboză venoasă profundă, o afecțiune care poate duce la embolii pulmonare potențial mortale. CDC recomandă mișcarea la fiecare două sau trei ore, dar acest lucru este imposibil pe zborurile cu turbulențe sau în cabine supraaglomerate.
În plus, aglomerația complică serios posibilitatea de evacuare a unui avion în 90 de secunde, limita impusă de FAA. Testele efectuate de agenție au concluzionat că dimensiunea scaunului nu are o influență semnificativă, dar experții care au observat experimentul semnalează multiple deficiențe: acesta a fost realizat într-o parcare, nu într-un avion real, și au fost excluși copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități. În plus, grupul de testare era format din doar 60 de persoane, mult sub capacitatea reală a unui zbor comercial.
Cum să supraviețuiești. În fața inacțiunii instituționale, responsabilitatea revine, bineînțeles, pasagerilor. Experții recomandă (dacă bugetul o permite) achiziționarea de locuri cu mai mult spațiu pentru zborurile lungi. Unii călători achiziționează chiar două locuri alăturate (dar atenție, deoarece companiile aeriene le pot realoca fără preaviz).
De asemenea, se sugerează, încă o dată, să vă ridicați și să mergeți de fiecare dată când aveți ocazia și, în caz de risc ridicat, să luați anticoagulante ușoare sub supraveghere medicală. Aceste strategii sunt simple măsuri palliative într-un sistem care a prioritizat eficiența economică în detrimentul sănătății și demnității pasagerilor.
O moștenire în expansiune. Adevărul este că, departe de a scădea, această practică ia amploare. Reducerea dimensiunilor scaunelor nu este o anomalie punctuală, ci o manifestare tangibilă a modelului economic implementat după 1978. Un model care a transformat pasagerul în client, avionul în produs și zborul într-o piață cu randamente ajustate.
Marjele de profit sunt maximizate în detrimentul spațiului vital. Și în timp ce industria continuă să susțină că siguranța este prioritatea sa, scaunele se micșorează, compartimentele se aglomerează și riscul crește. Ceea ce a început ca o promisiune de libertate de alegere a dus, în multe cazuri, la o restricție fizică literală: mai puțin spațiu pentru a te mișca, pentru a respira și, în definitiv, pentru a zbura.
