După un secol de mister, cercetătorii au reușit ceva ce părea imposibil: să filmeze calmarul colosal în habitatul său natural.
Cuprins
Aspectul său, ghearele și istoria sa ne reamintesc că fundul mării încă ascunde secrete care depășesc orice ficțiune.
Timp de decenii, a fost mai mult o legendă decât realitate. Un prădător gigantic, văzut doar în resturi digerate sau în teoriile biologilor marini. Dar acum, grație unei expediții în adâncurile Atlanticului de Sud, calmarul colosal nu mai este un fantomă a mărilor. Pentru prima dată, o cameră a reușit să-i surprindă mișcările reale în întunericul oceanului.
Prima întâlnire cu un fantomă marină
Descoperirea a avut loc la 600 de metri adâncime, în apropierea Insulelor Sandwich de Sud, unde un grup de la Institutul Oceanografic Schmidt a filmat un exemplar tânăr de Mesonychoteuthis hamiltoni de aproximativ 30 de centimetri. A fost prima dată când o caracatiță colosală — cea mai mare creatură nevertebrată înregistrată vreodată — a fost văzută în viață, în mișcare, în mediul său natural.
Dr. Kat Bolstad, care a ajutat la verificarea imaginilor de la Universitatea Tehnologică din Auckland, a descris experiența ca fiind „emoționantă și umilitoare”. Până acum, oamenii de știință au avut acces la această specie doar prin resturi găsite în stomacurile balenelor sau ca prădători indirecți ai altor specii marine. Filmarea reprezintă un salt istoric în înțelegerea acestei creaturi.
Ce dezvăluie o privire asupra anatomiei sale
Calamarul colosal nu este o simplă versiune mărită a vărului său, calamarul gigant. Este mai robust, mai voluminos și mult mai ciudat. Are cârlige rotative pe tentacule, ochi de mărimea unei mingi de fotbal și un organ reproducător de aproape un metru. Poate cântări până la 500 de kilograme și, curios, are capacitatea de a-și regenera tentaculele. Spre deosebire de alte moluște, gura sa nu există ca atare: în locul acesteia are o radulă, ca polipii sau melcii.
În plus, studii recente au detectat comportamente canibale între exemplare și diferențe notabile față de calmarul gigant, precum habitatul (ape reci vs. temperate) și compoziția chimică a țesuturilor sale.
Marea încă ascunde ceea ce nu știm
Această observare se adaugă celei a unui calamar de gheață, înregistrată într-o expediție anterioară. Pentru dr. Jyotika Virmani, directoarea Institutului Schmidt, ambele descoperiri demonstrează cât de multe nu știm despre Oceanul Antarctic. Datorită imaginilor de înaltă rezoluție, experți din întreaga lume au putut confirma identitatea acestor creaturi de pe uscat.
„Aceste momente de neuitat”, afirmă Virmani, „ne reamintesc că oceanul este încă plin de mistere de descoperit”. Iar calmarul colosal, acest titan ascuns timp de un secol, abia ne-a arătat o mică parte din lumea pe care o locuiește.
