Noi cercetări au revelat că femeile aveau privilegii rezervate în mod tradițional bărbaților în majoritatea societăților din acea perioadă
Cuprins
Așezarea situată în Turcia este una dintre cele mai vechi din lume.
O analiză genetică și arheologică recentă efectuată la Çatalhöyük, în centrul-sudul Turciei, a dezvăluit modele unice în structura socială și practicile funerare ale uneia dintre primele societăți agricole din lume, potrivit unui studiu publicat în revista Science. Această așezare, ocupată între 7100 î.Hr. și 6000 î.Hr., este considerată unul dintre cele mai vechi situri urbane cunoscute. Timp de aproape un mileniu, locuitorii săi au construit locuințe din chirpici cu acces prin acoperișuri și și-au îngropat morții, atât adulți, cât și copii, sub același pământ pe care trăiau.
Echipa de cercetare, formată din geneticieni, arheologi și antropologi, a realizat un studiu paleogenomic pe 131 de indivizi extrași din 35 de case. Munca a inclus analiza ADN-ului vechi, compararea legăturilor genetice între indivizii îngropați în aceleași locuințe și examinarea obiectelor găsite în morminte. În total, au fost recuperate rămășițele a 395 de persoane, atât bărbați, cât și femei, ale căror schelete erau în mare parte distribuite sub structurile rezidențiale ale vechiului oraș.
Cercetarea a detaliat faptul că Çatalhöyük este renumit pentru colecția sa de figurine feminine, ceea ce a stârnit decenii de discuții despre posibilitatea unei societăți matriarhale sau existența unui cult al „Zeitei Mamă”, potrivit National Geographic. Până în prezent, structura de rudenie și organizarea socială a comunității au fost subiectul unor dezbateri academice, accentuate de absența documentelor scrise și de informațiile limitate oferite de rămășițele osoase pentru a determina sexul biologic al celor mai tineri decedați.
O societate matriarhală antică?
Vestigiile funerare au fost unul dintre elementele care au evidențiat rolul principal al femeilor în această societate.
Analiza structurii de rudenie a confirmat că legăturile predominante între persoanele îngropate în aceeași locuință erau materne, potrivit Science. Aceste conexiuni genetice întăresc ipoteza unei formațiuni sociale centrate pe linia feminină. Aceste dovezi au condus echipa de cercetători la interpretarea că, în general, soții se integravă în locuința soției după căsătorie. Această dinamică contrastează cu modelele patriarhale documentate în așezările europene ulterioare, rezultate din migrațiile din Anatolia.
Practicile funerare au evidențiat, de asemenea, un tratament distinct pentru fete. În dotele funerare s-a găsit o frecvență de cinci ori mai mare a obiectelor depuse înmormintele fetelor în comparație cu cele ale băieților. Această tendință s-a menținut pe tot parcursul perioadei de ocupare documentate în sit, fără a se identifica schimbări după tranziția modelelor familiale.
Secvențierea genomului a permis, de asemenea, determinarea sexului biologic al bebelușilor și copiilor, ceea ce este dificil de realizat prin morfologia osoasă până la pubertate. Acest lucru a facilitat detectarea preferinței în ceea ce privește ajutoarele funerare, care favorizau femeile. Profesorul Anders Götherström, membru al Centrului de Paleogenetică, a explicat că acest model familial este excepțional în comparație cu înregistrările societăților neolitice europene, unde comunitățile agricole tindeau să se organizeze în jurul bărbaților, iar mormintele mai bogate erau dedicate acestora.
Nu s-au găsit dovezi de mobilitate diferențiată în funcție de sex în ceea ce privește sosirea de talente sau migranți în oraș, potrivit Science. Modelul general reflecta o continuitate a practicilor centrate pe femei pe parcursul a aproximativ un mileniu. De asemenea, nu s-au observat migrații semnificative de femei provenite din alte comunități, așa cum ar fi fost de așteptat într-o structură condusă de bărbați.
Comparație cu alte societăți neolitice
Oamenii de știință afirmă că, spre deosebire de societățile europene antice, în Çatalhöyük soții se mutau în casa soțiilor.
Descoperirile de la Çatalhöyük diferă de cele observate în așezările neolitice europene ulterioare, unde descendența și reședința erau de obicei organizate în jurul bărbaților. În Europa, mormintele cu ajuar funerar mai bogat erau în principal masculine. În schimb, în situl turc, statutul feminin era asociat cu o mai mare recunoaștere simbolică și socială, evidențiată atât în figurine, cât și în riturile de înmormântare.
Studii similare asupra înmormântărilor din Epoca Fierului din sudul Angliei au detectat coabitarea femeilor înrudite și sosirea bărbaților străini, ceea ce indică matrilinealitatea și posibile drepturi ale femeilor asupra terenurilor și proprietăților.
Sursele academice au subliniat necesitatea revizuirii prejudecăților occidentale în analiza societăților ancestrale. Cercetătoarea Eline Schotsmans de la Universitatea din Wollongong a afirmat că multe grupuri umane, precum unele populații indigene australiene, transmiteau identitatea și drepturile prin linia maternă, și nu neapărat prin structurile patrilineare predominante în alte modele istorice.
Situl arheologic de la Çatalhöyük este astăzi protejat ca patrimoniu mondial UNESCO. Rezultatele studiului paleogenetic și arheologic au aruncat o nouă lumină asupra modelelor de rudenie și asupra rolului central al femeilor în primele orașe agricole din Asia de Vest, potrivit revistei Science.
