Pești și alte animale marina înconjurând un coral.O cercetare internațională recentă a pus pe masă un scenariu îngrijorător: dispariția totală a vieții marine și consecințele sale climatice. Datele, bazate pe simulări climatice avansate, relevă schimbări profunde în echilibrul planetei. O lume fără viață marină ar putea fi începutul sfârșitului în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Cuprins
Cum a reprodus știința scenariul unei lumi fără viață marină?
O echipă de oameni de știință din centre norvegiene specializate în cercetarea climatică a dezvoltat un experiment virtual cu o ipoteză radicală: eliminarea completă a vieții din oceane pentru a observa consecințele asupra planetei.
Pentru aceasta, a fost utilizat modelul climatic NorESM2 (Norwegian Earth System Model 2), unul dintre cele mai complexe și detaliate modele disponibile în prezent.
Rezultatele obținute indică faptul că, fără organisme marine, atmosfera ar acumula până la 50% mai mult dioxid de carbon (CO₂). Această creștere s-ar traduce printr-o creștere imediată de 1,6 °C a temperaturii medii globale, fără a lua în calcul emisiile de origine umană.
Studiul subliniază că prezența vieții în mări acționează ca un regulator termic și chimic la scară largă.
Această abordare se bazează pe importanța pompei biologice de carbon, un proces impulsionat de organismele marine care permite stocarea carbonului în adâncurile oceanice. Fitoplanctonul, zooplanctonul, peștii și mamiferele mari participă în mod esențial la această dinamică.
Un ocean fără organisme: mai puțin carbon absorbit, mai multă căldură acumulată
Într-un scenariu simulat corespunzător perioadei preindustriale (înainte de 1850), eliminarea vieții marine provoca deja o creștere semnificativă a nivelurilor de CO₂. La aceasta s-a adăugat o a doua proiecție, care prevede un viitor cu niveluri ridicate de emisii (modelul SSP5-8.5). În ambele cazuri, consecințele au fost similare:
- Concentrație mai mare de dioxid de carbon în atmosferă.
- Pierderea capacității oceanelor de a acționa ca rezervor de carbon.
- Accelerarea încălzirii globale.
În fața incapacității oceanelor de a capta carbonul, ecosistemele terestre încearcă să absoarbă o parte din exces. Cu toate acestea, acest mecanism de compensare este limitat. Vegetația terestră reușește să rețină doar jumătate din carbonul pe care marea nu îl mai absoarbe, iar eficacitatea sa scade în timp.
Scenariul îngrozitor al unei lumi fără viață marină
Dispariția organismelor marine ar implica o alterare profundă a fluxurilor de carbon. Regiunile oceanice cele mai active în absorbția gazelor (cum ar fi Atlanticul de Nord și Oceanul Antarctic) nu ar mai îndeplini această funcție.
Astfel, s-ar produce o saturare a carbonului la suprafața mării, blocându-i capacitatea de captare.
Efectele cumulate ar duce la o creștere de până la 4,8 °C a temperaturii globale până la sfârșitul secolului XXI, conform scenariului de emisii cel mai agresiv. În plus, topirea ghețarilor arctici ar avea loc cu peste 50 de ani mai devreme.
Potrivit cercetătorilor, acest tip de proiecții contrazic teoriile anterioare care atribuiau absorbția carbonului exclusiv proceselor fizice și chimice, precum solubilitatea gazului în apă. Studiul demonstrează că biologia marină joacă un rol determinant în stabilitatea climei terestre.
Un studiu esențial pentru înțelegerea stabilității schimbărilor climatice
Lucrarea nu se limitează la analiza unui ipotetic univers fără viață marină. Au fost incluse și scenarii mai moderate,cum ar fi o reducere cu 10% a producției primare a oceanului, așa cum prevăd unele modele climatice actuale. Efectele, deși mai puțin severe, rămân relevante:
- Concentrație mai mare de CO₂.
- Scăderea eficienței absorbției atât terestre, cât și oceanice.
Aceste tipuri de simulări servesc la măsurarea gradului de dependență care există între clima globală și ecosistemele marine. Deși este improbabil ca viața oceanică să dispară complet pe termen scurt, scăderea progresivă a activității sale biologice reprezintă un risc direct.
Studiul, publicat în Nature Communications, introduce noi variabile în dezbaterea privind încălzirea globală. Biodiversitatea marină nu numai că susține lanțurile trofice și ciclurile biogeochimice, ci constituie un mecanism esențial de reglare climatică.
