Cele mai recente studii indică faptul că doar jumătate din capacitățile noastre cognitive pot fi atribuite factorilor genetici.
Cuprins
Restul depinde de mediul înconjurător, inclusiv de ordinea nașterii în cadrul unei familii.
Când se naște un copil, discuțiile despre aspectul său fizic sunt inevitabile: că are nasul tatălui, că seamănă cu bunica, că are același zâmbet ca mama. Dar există o întrebare care nu se pune niciodată, mai puțin evidentă, dar la fel de intrigantă: cu cine va semăna în ceea ce privește inteligența?
Asta ne duce poate la o întrebare și mai profundă: coeficientul de inteligență se moștenește? Și dacă da, cine contribuie mai mult: mama sau tatăl? Ideea că inteligența se transmite ereditar a fascinat generații întregi. Și, ca în cazul multor subiecte legate de genetică, miturile abundă.
Unii cred că este suficient ca unul dintre părinți să fie inteligent pentru ca talentul să se transmită ca și cum ar fi un obiect de familie. Dar realitatea este mult mai complexă. În ultimii ani, știința a reușit să clarifice unele aspecte cheie ale acestei chestiuni, iar descoperirile sale nu sunt doar revelatoare, ci ne obligă să schimbăm modul în care înțelegem dezvoltarea cognitivă.
Genele, dar nu doar una singură
Pentru început, ar trebui să renunțăm la ideea că există un „gen al inteligenței”. Acest concept simplificat nu se susține din punct de vedere științific. Inteligența nu depinde de o singură bucată de ADN, ci de un ansamblu de gene care acționează în rețea, influențând diverse funcții ale creierului. Este ca o orchestră: nu există un singur instrument care determină melodia, ci un ansamblu care lucrează în armonie.
În plus, cele mai recente studii indică faptul că doar jumătate din capacitățile noastre cognitive pot fi atribuite factorilor genetici. Restul depinde de mediu: educația, contextul familial, accesul la stimuli, tipul de legături pe care le stabilim și chiar ordinea nașterii în cadrul unei familii.
De exemplu, unele cercetări au arătat că primii născuți tind să obțină scoruri mai mari la testele de inteligență, probabil pentru că primesc mai multă atenție din partea părinților în primii ani de viață.
Amprenta cromozomului X
În orice caz, unul dintre elementele cheie care a atras atenția cercetătorilor este localizarea anumitor gene legate de inteligență pe cromozomul X. Acest lucru are consecințe importante.
Femeile au doi cromozomi X, în timp ce bărbații au doar unul. Prin urmare, mamele pot transmite o cantitate mai mare din aceste gene potențial legate de inteligență.
Deși nu este o regulă absolută, studiile genetice sugerează că, în medie, moștenirea maternă ar putea avea o pondere mai mare în dezvoltarea coeficientului de inteligență.
Dar să nu ne înțelegem greșit: asta nu înseamnă că tații sunt excluși din ecuație. Influența lor nu este doar genetică, ci și afectivă, educativă și emoțională. Inteligența, înțeleasă ca o capacitate în construcție, se modelează prin relații, conversații, exemple, stimuli cotidieni. Și aici, ambii părinți (pe lângă profesori, îngrijitori și mediul social) joacă un rol de neînlocuit.
Inteligențe multiple: dincolo de IQ
La toate acestea se adaugă o schimbare fundamentală în modul de a înțelege ce înseamnă să fii inteligent. Psihologul Howard Gardner a revoluționat această idee, susținând că nu există o singură inteligență, ci mai multe: logico-matematică, lingvistică, muzicală, spațială, interpersonală, intrapersonală, printre altele. Conform acestei teorii, fiecare persoană poate excela în domenii diferite și nu există o formă universală de a măsura inteligența.
Aceasta înseamnă că o persoană cu un coeficient intelectual mediu poate avea o sensibilitate extraordinară pentru muzică sau o intuiție socială ieșită din comun. Sau invers: un copil cu o mare capacitate de calcul poate avea dificultăți în a-și înțelege propriile emoții. Diversitatea inteligențelor rupe schema tradițională și deschide noi căi pentru recunoașterea și cultivarea talentelor individuale.
Genetica, da. Dar nu numai
Atunci, de la cine moștenim inteligența? Răspunsul este mai puțin definitiv decât s-ar aștepta mulți. Genetica joacă un rol important, da, și probabil că partea maternă contribuie mai mult din punct de vedere biologic. Dar asta este doar o parte a puzzle-ului. Inteligența nu este o moștenire închisă sau un destin prestabilit: este un potențial care se dezvoltă (sau nu) în funcție de modul în care este alimentat zi de zi.
