O ninsoare neașteptată în deșertul Atacama obligă la suspendarea operațiunilor telescopului ALMA, redeschizând dezbaterea privind efectele schimbărilor climatice în zone extreme
Cuprins
Deșertul Atacama, cunoscut ca fiind unul dintre cele mai aride locuri de pe planetă, a fost protagonistul unui episod la fel de neobișnuit pe cât de îngrijorător: o ninsoare intensă a acoperit de alb pământurile aride, afectând în mod direct operațiunile celui mai mare radiotelescop din lume, observatorul ALMA. Această furtună neașteptată a întrerupt activitatea științifică într-una dintre cele mai avansate instalații de pe planetă și, în același timp, a declanșat alarma printre climatologi și astronomi.
Pare science fiction, dar nu este: ninge în cel mai uscat deșert de pe planetă și paralizează cel mai puternic radiotelescop din lume.
Zăpada, care nu a mai căzut cu atâta intensitate în această zonă de peste un deceniu, a surprins chiar și pe angajații observatorului, care au fost nevoiți să activeze un protocol de urgență cunoscut sub numele de „modul de supraviețuire”. Antenele complexului au fost reorientate pentru a minimiza daunele cauzate de vânturile puternice și acumularea de zăpadă, în timp ce echipa s-a adăpostit de temperaturile glaciale care au ajuns la -12 grade Celsius.
Un climat din ce în ce mai imprevizibil
Deși zăpada nu este complet necunoscută în zonele mai înalte ale Altiplano andin, extraordinarul acestui eveniment a fost intensitatea și altitudinea la care s-a produs. Baza observatorului ALMA, situată la aproximativ 2.900 de metri altitudine, rareori înregistrează precipitații de acest tip. Faptul că s-a produs în plină iarnă australă nu este surprinzător în sine, dar este surprinzătoare amploarea fenomenului, alimentat de o instabilitate atmosferică neobișnuită și de trecerea unei mase de aer rece care a măturat nordul Chile cu rafale de vânt de până la 100 km/h.
Fenomenul nu numai că a paralizat activitatea astronomică, dar a provocat și întreruperi de energie electrică, inundații și închiderea școlilor din localitățile din apropiere. Scena, specifică unui peisaj alpin, contrastează cu imaginea obișnuită a unui deșert unde unele zone pot trece decenii fără să primească o singură picătură de ploaie.
Când cerul explodează în cel mai uscat loc de pe Pământ
Atacama nu este un deșert oarecare. Precipitațiile anuale sunt atât de scăzute încât unele regiuni înregistrează mai puțin de un milimetru de ploaie pe an. Este, prin excelență, un laborator natural pentru studierea climatului extrem și un paradis pentru astronomi datorită atmosferei sale excepțional de uscate. De aceea, orice modificare a stabilității meteorologice este observată cu atenție de comunitatea științifică internațională.
Dincolo de uimirea inițială, această ninsoare ridică noi întrebări despre schimbările care au loc în dinamica atmosferică a planetei. Deși nu se poate afirma cu certitudine că este o consecință directă a încălzirii globale, mai multe modele climatice anticipau deja o posibilă creștere a frecvenței și intensității evenimentelor meteorologice neobișnuite, chiar și în zone atât de aride ca aceasta.
Un gigant al științei în pauză
Observatorul ALMA, compus din 66 de antene răspândite la peste 5.000 de metri altitudine pe platoul Chajnantor, este o piesă cheie în cercetarea universului. De acolo sunt captate semnale milimetrice provenite de la galaxii îndepărtate, se studiază formarea stelelor și se urmăresc molecule organice în sisteme planetare în formare.
Dar capacitățile sale tehnologice avansate au un punct slab: dependența de condiții climatice extrem de stabile. Umiditatea aerului, vântul și precipitațiile pot interfera cu delicate observații astronomice. De aceea, o ninsoare ca cea recentă nu numai că obligă la suspendarea lucrărilor din motive de siguranță, dar reprezintă și o oportunitate pierdută de a colecta date științifice unice.
Paradoxal, cele mai bune momente pentru observare sunt de obicei imediat după o furtună, când atmosfera este curată și uscată. Cu toate acestea, pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie mai întâi să se depășească efectele ninsorii: să se îndepărteze zăpada acumulată, să se inspecteze fiecare antenă și să se verifice dacă toate sistemele funcționează corect.
Viitorul astronomiei în pericol?
Cazul ALMA ridică o întrebare mai importantă: ce se va întâmpla dacă aceste fenomene vor deveni mai frecvente? Este în pericol stabilitatea operațională a celor mai importante observatoare din lume? Deși sunt proiectate pentru a rezista la condiții extreme, telescoapele instalate pe vârfuri de munte și în deșerturi depind în mare măsură de predictibilitatea climei. Și dacă aceasta dispare, va dispărea și o parte din fiabilitatea care stă la baza descoperirilor lor.
În plus, într-un context global în care schimbările climatice încep să afecteze regiuni considerate până acum stabile, oamenii de știință avertizează că trebuie să începem să ne regândim relația cu mediul natural, chiar și în locuri atât de inospitaliere precum Atacama. Nu este vorba doar de protejarea infrastructurilor costisitoare, ci și de înțelegerea modului în care procesele globale rescriu comportamentul planetei.
Faptul că un fenomen de această amploare s-a produs în inima celui mai arid deșert de pe Pământ nu ar trebui considerat doar o raritate meteorologică. Este, de asemenea, un memento că nici măcar cele mai extreme locuri nu sunt ferite de transformările climatice globale. Ceea ce înainte părea excepțional începe să devină din ce în ce mai obișnuit, iar acest lucru are implicații directe asupra științei, tehnologiei și capacității noastre de adaptare.
În timp ce antenele ALMA așteaptă să fie repuse în funcțiune, lumea științifică ia notă. Nu este vorba doar de o ninsoare în deșert, ci de un semn că chiar și cerul — literalmente — se poate schimba. Și când o face, totul se schimbă.
