Acesta aparține unui bărbat care a trăit între 4.500 și 4.800 de ani în urmă, la începuturile civilizației egiptene
Reconstituirea chipului bărbatului care a trăit în Egiptul Antic și al cărui genom a fost secvențiat.
Un bărbat care a trăit acum aproape 5.000 de ani în Egiptul Antic, în perioada în care a fost construită prima piramidă din Saqqara, avea strămoși care veniseră din Mesopotamia. Acest lucru este demonstrat de analiza primului genom complet al unei persoane din civilizația egipteană, o realizare pe care specialiștii în ADN antic au încercat-o fără succes timp de 40 de ani.
Descoperirea, care este prezentată astăzi în revista Nature, demonstrează că schimburile dintre Mesopotamia și valea Nilului la începuturile Egiptului Antic nu au fost doar comerciale și culturale, ci au implicat și migrații de persoane.
Genomul aparține unui bărbat, deoarece are cromozomul Y. Avea aproximativ 1,60 metri și probabil avea în jur de 60 de ani când a murit, poate chiar mai mult, după cum se deduce din uzura dinților și semnele de artroză de pe oase. „Era incredibil de bătrân pentru vremea aceea și avusese o viață fizică grea”, a explicat ieri, în cadrul unei conferințe de presă, Joel Irish, coautor al cercetării de la Universitatea John Moores din Liverpool.
Oasele, datate prin radiocarbon, au o vechime cuprinsă între 4.500 și 4.800 de ani. Acestea corespund tranziției dintre perioada arhaică și Imperiul Antic, la începuturile civilizației egiptene.
Analiza scheletului indică faptul că bărbatul petrecea o mare parte din timp așezat pe o suprafață dură, cu mâinile și brațele întinse și cu capul în jos. Probabil era olar, deoarece uzura oaselor sale indică faptul că lucra cu un roată, o tehnică provenită din Mesopotamia și introdusă în Egipt în aceeași perioadă.
A fost îngropat într-o urnă de ceramică depusă pe versantul unui deal în Nuwayrat, la 265 de kilometri sud de Cairo, ceea ce a facilitat conservarea ADN-ului său într-o stare suficient de bună pentru a-i secvenția genomul complet. În schimb, toate încercările de a recupera genomuri complete de la mumii au fost fără succes, deoarece ADN-ul se degradează la căldură. Au fost obținute secvențe doar din alte trei genomi din Egiptul Antic, toate incomplete și corespunzătoare perioadei finale a civilizației.
Contactele dintre Egiptul Antic și civilizația sumeriană nu au fost doar culturale și comerciale, ci și genetice.
Bărbatul a avut o dietă omnivoră și, în copilărie, s-a hrănit cu plante și animale tipice Egiptului antic, precum grâu și orz, conform analizelor izotopice ale dinților săi. „Toate rezultatele sunt în concordanță cu faptul că a crescut în climatul uscat și arid al văii Nilului”, scriu autorii cercetării în Nature.
Dar analiza genomului său indică faptul că o parte din strămoșii săi proveneau din Mesopotamia. Mai precis, 20% din ADN-ul său provine din acea regiune, unde prospera atunci civilizația sumeriană. Celelalte 80% sunt de origine nord-africană, ceea ce indică faptul că ar putea descinde din populații autohtone din valea Nilului sau din strămoși veniți din alte regiuni din nordul Africii. În schimb, genomul nu prezintă nicio moștenire recentă de la populații din Africa subsahariană.
Piramida în trepte din Saqqara a fost construită aproximativ în aceeași perioadă în care a trăit omul al cărui genom a fost secvențiat.
Analiza „ne permite să avem pentru prima dată o viziune asupra ascendenței genetice a popoarelor din Egiptul Antic”, a declarat în cadrul conferinței de presă Adeline Morez, prima autoare a cercetării, de la Institutul Francis Crick din Londra. Potrivit lui Morez, „cel mai probabil” este că „amestecul genetic între Mesopotamia și Egiptul Antic a început cu aproximativ 5.000 de ani înainte de a trăi individul nostru” și a continuat „timp de sute sau mii de ani”. Ea a avertizat însă că analiza sa se bazează pe un singur individ și că va fi necesar să se analizeze mai multe genomi din Egiptul Antic pentru a avea o imagine mai completă.
Egiptul a fost unul dintre primele locuri care a adoptat inovațiile introduse în neolitic în Mesopotamia și Levantul mediteranean, precum agricultura, creșterea animalelor, ceramica, așezările urbane și noile ierarhii sociale. Mesopotamia și Egiptul au fost, de asemenea, la scurt timp unul după altul, printre primele locuri în care a apărut scrierea.
Noile date indică faptul că contactele dintre Egipt și Mesopotamia nu au fost doar comerciale și culturale, ci și genetice, afirmă autorii cercetării. Nu este clar în ce măsură aceste contacte au fost directe și în ce măsură s-au realizat prin Levantul mediteranean și Anatolia, regiuni care acoperă actualele Iordania, Israel, Liban, Siria și Turcia.
Rămășițele „individului din Nuwayrat”, așa cum îl numesc cercetătorii, au fost recuperate în 1902 în cadrul săpăturilor efectuate în Egipt de arheologul britanic John Garstang. Este unul dintre cele opt rămășițe funerare pe care Garstang le-a dus în Anglia, dintre cele peste 900 pe care le-a excavat de-a lungul carierei sale, în cadrul acordului din 1883 între Egipt și instituții străine, care permitea exportul de piese arheologice dacă existau alte piese echivalente în cantitate suficientă în muzeele din Egipt. Rămășițele se află în prezent la World Museum din Liverpool.
