Povestea modului în care o ilustrație detaliată a lui Isaac Newton a fost abandonată pentru a deveni unul dintre cele mai recunoscute logo-uri din lume
Cuprins
Astăzi nu ne putem imagina niciun produs Apple fără logo-ul cu mărul. Simplu, minimalist, perfect. Și, deși multe produse au redus prezența sa, cum ar fi iMac, acesta continuă să reprezinte cea mai valoroasă companie din lume. Dar adevărul este că Apple a început cu un logo complet opus: o ilustrație victoriană atât de detaliată și ornamentată încât părea scoasă dintr-o carte de povești din secolul al XIX-lea. Atât de diferit de Apple pe care o cunoaștem acum (și pe care o amintim dintotdeauna) încât a durat doar șase luni.
Primul logo Apple era totul, mai puțin minimalist
Pentru a înțelege această poveste, trebuie să ne întoarcem în aprilie 1976. Apple Computer Company tocmai se născuse și, ca orice companie, avea nevoie de o identitate vizuală. Sarcina i-a revenit lui Ronald Wayne, al treilea cofondator uitat al Apple, care a proiectat ceva care nu avea absolut nimic de-a face cu ceea ce cunoaștem astăzi.
Ronald Wayne a creat o ilustrație care îl înfățișa pe Isaac Newton așezat sub un măr, cu un măr pe punctul de a-i cădea în cap. Designul includea un cadru ornamentat cu flourishes victoriene și o panglică în partea de jos cu cuvintele „Apple Computer Co.” Apple voia să se poziționeze în momentul descoperirii gravitației, al iluminării științifice, al puterii ideilor simple care schimbă lumea.
Era frumos. Era artistic. Cum nu putea reprezenta Apple? Ei bine, nu putea.
Steve Jobs ura acel logo. Nu pentru că era urât, de fapt era o operă de artă, ci pentru că încălca toate principiile sale de design. Jobs știa deja în 1976 ceva ce restul industriei avea să înțeleagă abia după zeci de ani: întehnologie, simplitatea nu este doar estetică, ci și funcționalitate.
Logo-ul lui Ronald Wayne avea mai multe probleme. În primul rând, era imposibil de reprodus la dimensiuni mici. Încercați să vă imaginați acea ilustrație detaliată pe ușa unui magazin Apple și să o vedeți de la distanță. Același lucru se întâmpla și în materialele publicitare, mai ales în cele tipărite, care erau folosite la acea vreme. Detaliile se pierdeau, lizibilitatea dispărea și impactul vizual se dilua complet.
În al doilea rând, nu funcționa pe diferite medii. În 1976, Apple avea nevoie de un logo care să funcționeze la fel de bine pe hârtie, pe ecrane monocrome și în primele încercări de publicitate televizată. Ilustrația victoriană a lui Wayne era prea complexă.
Dar problema cea mai profundă era de natură filosofică. Jobs nu voia ca Apple să fie percepută ca o companie nostalgică sau academică. Voia să transmită inovare, viitor, accesibilitate. Logo-ul cu Newton sub copac sugera tradiție și contemplare, nu revoluție tehnologică.
Un nou logo, care nu a ieșit din mintea lui Jobs
În 1977, cu lansarea iminentă a Apple II (primul computer pe care Apple îl va vinde comercial la scară largă), Steve Jobs a decis că au nevoie de ajutor profesional. A contactat Intel pentru a-i recomanda o agenție de marketing și astfel au ajuns la Regis McKenna, unul dintre pionierii marketingului din Silicon Valley.
McKenna a înțeles problema. Apple nu avea nevoie doar de un nou logo: avea nevoie de o identitate vizuală care să exprime tot ceea ce reprezenta Apple II: simplitate, inovație, accesibilitate și culoare. Pentru că Apple II era revoluționar tocmai pentru că era unul dintre primele computere care puteau reproduce culori pe ecranele lor.
Designul a fost încredințat lui Rob Janoff, un designer care lucra de puțin timp la firma lui Regis McKenna și care nu avea habar că era pe cale să creeze unul dintre cele mai recunoscute logo-uri din istorie. Janoff a primit doar trei instrucțiuni de la Jobs: trebuia să fie simplu, modern și ușor de recunoscut.
Janoff a cumpărat mere de la un magazin din apropierea casei sale și a petrecut două săptămâni făcând schițe. Procesul a fost mai simplu decât te-ai fi așteptat pentru ceva atât de iconic. A desenat siluete de mere, a experimentat cu proporții, a încercat diferite unghiuri. Dar era o problemă: siluetele de mere semănau prea mult cu alte fructe.
Soluția a fost să adauge o mușcătură. Dintr-o dată, forma a devenit fără echivoc un măr. Mușcătura elimina orice ambiguitate vizuală și, ca beneficiu suplimentar, crea un element distinctiv care făcea logo-ul memorabil.
Și aici apare elementul care schimbă complet narațiunea despre semnificațiile ascunse ale logo-ului. Timp de decenii, oamenii au speculat despre mușcătură. Cele mai populare teorii includeau referințe la „byte” (bite/byte) din informatică, la fructul interzis din Eden sau chiar la Alan Turing, părintele informaticii moderne, care a murit otrăvit.
Logo-ul original al lui Janoff avea șase dungi colorate: verde, galben, portocaliu, roșu, magenta și albastru. Scopul era de a asocia Apple cu unul dintre primele computere capabile să reproducă culori. Voiau ca toată lumea să știe asta.
Nici alegerea culorilor nu a fost întâmplătoare. Acestea corespundeau exact celor șase culori pe care Apple II le putea afișa pe ecran. Era marketing deghizat în design: de fiecare dată când cineva vedea logo-ul, vedea o demonstrație a capacităților tehnice ale produsului.
Logo-ul a evoluat de atunci, dar a păstrat întotdeauna silueta de bază cu mușcătura caracteristică. Odată cu lansarea iMac G3, logo-ul a devenit translucid și albastru, făcând referire la designul revoluționar al acelui computer. Au urmat versiunile Aqua, cristal, până la logo-ul monocromatic actual.
Fiecare iterație reflecta estetica epocii sale, dar forma fundamentală rămânea intactă. Era dovada că Janoff crease ceva atemporal: un design suficient de simplu pentru a se adapta, dar suficient de distinctiv pentru a-și păstra identitatea.
Moștenirea unei decizii luate în șase luni
Decizia de a schimba logo-ul după doar șase luni ar putea părea pripită, dar a fost fundamentală pentru succesul Apple. Apple II a devenit un fenomen cultural, iar o parte din acest succes s-a datorat identității vizuale care comunica exact ceea ce reprezenta produsul: tehnologie accesibilă, inovatoare și, literalmente, colorată.
Astăzi, când vedem acel măr mușcat pe dispozitivele noastre, vedem rezultatul unei lecții învățate în 1977. Nu este vorba de a reduce pentru a reduce, ci de a găsi cea mai directă modalitate de a comunica o idee complexă.
Logo-ul victorian al lui Isaac Newton era artă. Logo-ul cu mărul mușcat este comunicare pură. Și această diferență explică de ce unul a durat șase luni, iar celălalt este de aproape jumătate de secol unul dintre cele mai recunoscute simboluri din lume.
