O echipă de profesioniști a dedicat ani întregi recuperării splendoarei celei mai mari colecții de artefacte milenare, care va fi expusă în Marele Muzeu Egiptean, care urmează să fie inaugurat
Cuprins
Marele Muzeu Egiptean se va deschide cu cea mai mare colecție de artefacte ale lui Tutankhamon restaurate din istorie.
În adolescență, Eid Mertah își petrecea timpul citind cărți despre faraonul egiptean Tutankhamon, desenând hieroglife și visând să țină în mâini masca de aur a monarhului. „Am studiat arheologia pentru Tut”, povestește Mertah, în vârstă de 36 de ani. „Visul meu era să lucrez cu comorile sale, iar acest vis a devenit realitate”.
Mertah este unul dintre cei peste 150 de curatori și 100 de arheologi care au lucrat în tăcere timp de peste un deceniu pentru a restaura mii de artefacte din Marele Muzeu Egiptean (GME), un proiect de 1 miliard de dolari situat pe marginea platoului Giza. Lansarea sa era programată inițial pentru 3 iulie, dar a fost reprogramată pentru ultimele luni ale anului din motive de securitate.
Muzeul va expune pentru prima dată peste 5.000 de obiecte ale lui Tutankhamon, inclusiv amulete, care și mumii.
Când se va deschide în sfârșit, GME va fi cel mai mare muzeu arheologic din lume dedicat unei singure civilizații. Acesta va găzdui peste 100.000 de artefacte, jumătate dintre acestea fiind expuse, și va include un laborator de conservare în direct.
Din spatele pereților de sticlă, vizitatorii vor putea vedea experții lucrând la restaurarea unei bărci vechi de 4.500 de ani, care a fost îngropată lângă mormântul faraonului Jufu pentru a-i transporta sufletul către Ra, zeul soarelui. Dar vedeta muzeului va fi colecția lui Tutankhamon, cu peste 5.000 de obiecte, multe dintre ele fiind expuse împreună pentru prima dată.
Aceasta include masca funerară de aur, sicriele și amuletele de aur, colierele din mărgele, carele ceremoniale și două fetuși mumificate, despre care se crede că sunt fiicele sale născute moarte.
Colecția lui Tutankhamon a fost recuperată din muzee, depozite și morminte înainte de restaurare.
Puzzle de aur
Multe dintre aceste comori nu au fost restaurate de când au fost descoperite de arheologul britanic Howard Carter în 1922. Metodele de conservare utilizate de echipa lui Carter aveau scopul de a proteja obiectele, dar după mai bine de un secol, conservarea lor reprezintă o provocare.
Acoperirea suprafețelor de aur cu ceară, de exemplu, „a conservat obiectele la momentul respectiv”, spune curatorul Hind Bayoumi, „dar a ascuns detaliile pe care voiam să le vadă toată lumea”. Timp de luni de zile, Bayoumi, în vârstă de 39 de ani, și colegii săi au îndepărtat ceara aplicată de chimistul britanic Alfred Lucas. De-a lungul deceniilor, ceara a prins pământ și a estompat strălucirea aurului.
Procesul de restaurare a inclus analize cu raze X, documentare fotografică și teste ale materialelor
Restaurarea a fost un efort comun al Egiptului și Japoniei, care a contribuit cu 800 de milioane de dolari și sprijin tehnic.
Sicriul aurit al lui Tutankhamon, mutat din mormântul său din Luxor, a fost una dintre cele mai complexe lucrări. În laboratorul de lemn al GME, curatoarea Fatma Magdy, în vârstă de 34 de ani, a folosit lupe și imagini de arhivă pentru a reasambla delicate foi de aur. „A fost ca și cum aș fi rezolvat un puzzle gigant”, a comentat ea. „Forma tăieturii, fluxul hieroglifelor, fiecare detaliu conta”.
Atingerea istoriei
Înainte de restaurare, colecția lui Tutankhamon a fost recuperată din mai multe muzee, depozite și morminte din Egipt. Unele obiecte au fost restaurate ușor înainte de mutare, pentru a putea fi transportate în siguranță.
Marele Muzeu Egiptean va fi cel mai mare muzeu arheologic dedicat unei singure civilizații din lume.
Înainte de a atinge obiectele, echipele au realizat documentație fotografică, analize cu raze X, precum și teste ale materialului pentru a înțelege starea fiecărui artefact. „Trebuia să înțelegem starea fiecărei piese, straturile de aur, adezivii, structura de lemn, totul”, a explicat Mertah.
Filozofia echipei a fost prudența. „Scopul este întotdeauna să facem cât mai puțin posibil și să respectăm istoria obiectului”, subliniază Mohamed Moustafa, un restaurator în vârstă de 36 de ani.
Dar, dincolo de munca de restaurare, procesul a fost o călătorie emoțională pentru mulți dintre cei implicați. „Cred că suntem mai emoționați să vedem muzeul decât turiștii”, recunoaște Moustafa. „Când vizitatorii vor merge prin muzeu, vor vedea frumusețea acestor artefacte. Dar pentru noi, fiecare piesă este o amintire a orelor interminabile de muncă, a dezbaterilor, a antrenamentelor”, asigură el.
„Fiecare piesă spune o poveste”, concluzionează el.
