Descoperirea a 35 de unelte din lemn vechi de 300.000 de ani în China contestă viziunea tradițională asupra paleoliticului în Asia și dezvăluie o cultură avansată centrată pe plante.
Cuprins
Pe malul unui vechi lac din sud-vestul Chinei, o echipă internațională de arheologi a dezgropat o colecție de unelte din lemn care ar putea schimba ceea ce știm despre evoluția umană în Asia. Aceste piese, perfect conservate sub straturi de sedimente argiloase fără oxigen, nu sunt doar cele mai vechi artefacte din lemn descoperite vreodată în Asia de Est, ci și o mărturie tăcută a unui mod de viață sofisticat, planificat și profund conectat cu mediul vegetal.
Cercetarea, publicată în revista Science și condusă de arheologul Bo Li de la Universitatea din Wollongong, a pus în centrul atenției situl Gantangqing, din provincia Yunnan. Acolo, îngropate de aproximativ 300.000 de ani, se aflau 35 de unelte din lemn create cu o precizie care surprinde chiar și cei mai sceptici cercetători. Departe de a fi rămășițe întâmplătoare, aceste piese indică o tehnologie adaptată mediului și, mai ales, o dietă bazată pe plante.
Descoperirea a fost făcută publică de Universitatea din Wollongong printr-un comunicat oficial, care subliniază nu numai vechimea obiectelor, ci și valoarea lor pentru înțelegerea modului în care hominizi trăiau, gândeau și se hrăneau într-un mediu subtropical, foarte diferit de peisajele reci ale Europei, unde au fost găsite alte unelte similare.
Tehnologia lemnului în Epoca de Piatră
Într-o lume în care termenul „Epoca de Piatră” a fost sinonim cu unelte de piatră rudimentare și grosolane, existența unor unelte din lemn atent modelate ne obligă să regândim multe concepte. Aceste unelte nu au fost concepute pentru a vâna animale mari, cum au fost sulițele găsite la Schöningen, în Germania, ci pentru a săpa rădăcini, a extrage tuberculi și a culege plante comestibile din sol.
Printre instrumente se remarcă lopeți mari, cârlige curbate folosite probabil pentru tăierea rădăcinilor și mici unelte ascuțite pentru lucrări mai fine. Unele piese prezintă semne de uzură, șlefuire intenționată și reziduuri de pământ, ceea ce confirmă utilizarea lor repetată în culegerea plantelor comestibile. Lemnul utilizat, în principal pin și alte esențe tari, a fost selectat cu grijă, cioplit cu măiestrie și utilizat în mod specific.
Dar cel mai surprinzător nu este doar starea lor de conservare — excepțională pentru lemn —, ci contextul: aceste obiecte erau însoțite de resturi vegetale, precum pinoli, alune, fructe asemănătoare cu kiwi și rizomi acvatici. Acest lucru sugerează că hominizi din Gantangqing nu erau oportunisti, ci culegători organizați, capabili să identifice, să depoziteze și să planifice consumul de alimente vegetale.
Un mod de viață bazat pe inteligența ecologică
Hominidele care au trăit lângă lacul Fuxian nu doar supraviețuiau, ci dominau mediul înconjurător. Pentru a recolta rădăcini și tuberculi este nevoie de mai mult decât forță: este necesar să știi când și unde cresc, cum să distingi speciile comestibile și ce instrumente să folosești pentru a le extrage fără a le deteriora. Este, în definitiv, o formă de inteligență ecologică.
Cercetătorii au stabilit că aceste vizite la lac nu erau sporadice, ci planificate. Hominidele veneau cu unelte fabricate în prealabil și adaptate sarcinii, ceea ce implică o capacitate cognitivă avansată. Ideea că primii locuitori din Asia de Est erau mai conservatori din punct de vedere tehnologic decât contemporanii lor europeni este pusă sub semnul întrebării de această descoperire.
Sofisticarea instrumentelor găsite depășește chiar și cea a multor obiecte similare găsite în Africa și Europa de Vest, unde până acum se credea că a apărut cea mai timpurie inovație tehnologică din Paleolitic. Această descoperire sugerează, așadar, că dezvoltarea umană a fost mult mai diversă și complexă decât au sugerat narațiunile tradiționale.
Cine ar fi putut fi autorii?
Deși nu s-au găsit rămășițe umane asociate direct cu uneltele, cercetătorii cred că responsabilii pentru crearea lor ar putea fi denisovanii, o ramură enigmatică a liniei umane care a coexistat cu neandertalienii și oamenii moderni. Prezența lor este documentată în mai multe situri arheologice din Asia de Est și se știe că aveau o capacitate tehnologică avansată.
Denisovanii ar fi putut fi primii experți în lemn din istorie, pionieri într-un tip de tehnologie care, datorită naturii sale organice, rareori lasă urme. De aceea, această descoperire este atât de semnificativă: oferă o fereastră către o parte pierdută a cunoașterii umane, unde priceperea în lucrul cu materiale perisabile era la fel de importantă ca și sculptura în piatră.
În plus, într-un context climatic umed și subtropical precum cel din Gantangqing, culegerea plantelor oferea probabil mai multe garanții de supraviețuire decât vânătoarea. Uneltele din lemn reflectă o economie de subzistență bazată pe resurse regenerabile, accesibile și nutritive, în armonie cu mediul înconjurător.
O nouă istorie pentru Asia de Est
Această descoperire obligă la rescrierea istoriei paleoliticului în Asia. Timp de decenii, arheologia a fost dominată de vestigiile cele mai rezistente la trecerea timpului: oase și pietre. Cu toate acestea, descoperirea de la Gantangqing relevă că cunoașterea umană a trecutului era plină de nuanțe și că au existat culturi sofisticate care lucrau cu lemnul, își planificau activitățile și stăpâneau tehnici care nu au lăsat întotdeauna urme.
Acest set de unelte, unic în felul său, nu reprezintă doar o descoperire arheologică de prim rang, ci și un memento că o mare parte din istoria noastră rămâne încă îngropată, ascunsă sub straturi de pământ, noroi și uitare. Fiecare nouă descoperire de acest gen nu aduce doar date: ne redă o parte din noi înșine.
