Roverul Curiosity al NASA trimite o nouă imagine surprinzătoare de pe Marte

NASA

Aceasta arată într-un mod mult mai apropiat și mai precis explorarea pe care o realizează acest rover pe planeta vecină

De mai bine de un deceniu, roverul Curiosity al NASA continuă să dezvăluie secretele lui Marte, capturând imagini care fascinează comunitatea științifică și care ne apropie ca niciodată de suprafața și istoria planetei roșii. Ultimele imagini difuzate de agenția spațială americană marchează un punct de referință în explorarea marțiană, arătând detalii inedite ale terenului și, pentru prima dată, urme vizibile ale activității acestui ingeniu din spațiu.

O călătorie de explorare fără precedent

Curiosity a aterizat pe Marte în august 2012, în interiorul craterului Gale, un bazin cu un diametru de 154 de kilometri care a devenit unul dintre cele mai valoroase laboratoare naturale pentru astrobiologie. Obiectivul principal al misiunii este clar: căutarea indiciilor de viață trecută, analizând geologia și compoziția chimică a planetei pentru a determina dacă au existat vreodată condițiile necesare pentru a găzdui viața.

În acești ani, roverul a parcurs kilometri de teren marțian, urcând încet pe versanții muntelui Sharp, un munte de cinci kilometri înălțime situat în centrul craterului. Fiecare etapă avansează cu prudență, oprindu-se pentru a analiza roci, a preleva probe de sol și, mai ales, pentru a captura imagini panoramice care permit oamenilor de știință să reconstituie istoria geologică a lui Marte.

Roverul Curiosity al NASA trimite o nouă imagine surprinzătoare de pe Marte

NASA profită de Curiosity

Una dintre cele mai mari realizări recente a fost obținerea unei imagini aeriene fără precedent: pentru prima dată, camera HiRISE (High-Resolution Imaging Science Experiment) de la bordul orbitorului Mars Reconnaissance Orbiter (MRO) al NASA a reușit să fotografieze roverul Curiosity în plină mișcare pe suprafața marțiană.

Până acum, imaginile orbitale ale roverului îl arătau întotdeauna staționar, ca o mică pată întunecată pe terenul roșcat. Cu toate acestea, de această dată, fotografia dezvăluie vehiculul în mișcare, însoțit de o urmă șerpuitoare lăsată de roțile sale. Această traiectorie, de aproximativ 320 de metri, este rezultatul a unsprezece deplasări efectuate între 2 și 28 februarie 2025, la o viteză maximă de 0,16 km/h.

Urmele lăsate de Curiosity, perfect vizibile din orbită, vor rămâne imprimate pe solul marțian timp de luni de zile, până când vânturile și clima extremă a planetei le vor șterge. Pentru oamenii de știință, aceste urme nu sunt doar o mărturie a progresului tehnologic, ci și un instrument pentru a analiza interacțiunea roverului cu terenul și pentru a studia procesele de eroziune de pe Marte.

Un peisaj din altă lume: formațiunile boxwork

Destinația ultimei călătorii a lui Curiosity era o zonă de interes științific special: o regiune plină de formațiuni cunoscute sub numele de boxwork, structuri geometrice care amintesc de o pânză de păianjen sau de o rețea de cutii. Aceste formațiuni, observate pentru prima dată din orbită în 2006, se crede că au apărut în urma acțiunii apelor subterane cu miliarde de ani în urmă.

Panorama obținută de rover – compusă din 291 de imagini realizate de camera Mastcam în trei zile din mai 2025 – permite aprecierea în detaliu a acestor modele de pe sol, precum și a reliefului accidentat al împrejurimilor și, în fundal, promontoriul cunoscut sub numele de Texoli. Importanța acestor formațiuni rezidă în faptul că mineralele depuse de apele subterane au întărit solul și, după milenii de eroziune cauzată de vântul marțian, aceste creste joase au rămas la suprafață. Pentru astrobiologi, aceste zone sunt esențiale, deoarece apa care a curgut prin ele ar fi putut conține nutrienți esențiali pentru viața microbiană.

Noile imagini ale roverului Curiosity reprezintă mult mai mult decât o realizare tehnică: ele arată modelul evolutiv al planetei Marte și, prin urmare, oferă informații foarte valoroase care ne invită să continuăm explorarea. Fiecare fotografie, fiecare urmă lăsată în praful roșu, ne apropie puțin mai mult de răspunsul la marea întrebare: a fost vreodată această planetă locuită?