De la linxul iberic la tamarino auriu, diferite specii din întreaga lume au reușit să se recupereze datorită deceniilor de conservare activă.
Cuprins
Panda uriaș, simbol global al conservării, a reușit să iasă din categoria speciilor pe cale de dispariție datorită extinderii rezervațiilor de bambus și programelor de reproducere de succes din China.
Timp de decenii, știrile despre speciile pe cale de dispariție au dominat titlurile din presa de mediu. Dar, în mijlocul deteriorării globale a biodiversității, există povești care redau speranța: cel puțin 20 de specii care erau pe punctul de a dispărea au reușit să-și refacă populațiile datorită intervenției umane.
Unul dintre cele mai emblematice cazuri este cel al lincului iberic, considerat ani de zile cel mai amenințat felin de pe planetă. În 2001, doar aproximativ 60 de exemplare mai supraviețuiau în libertate.
Astăzi, peste 2.000 de râși cutreieră munții din Spania și Portugalia. Combinația dintre reproducerea în captivitate, eliberarea planificată și refacerea habitatului a transformat acest proiect într-un model de conservare replicat în alte regiuni.
Intervenția umană ca motor al recuperării
Fiecare dintre aceste specii, pe lângă faptul că se află pe cale de dispariție, reprezintă un simbol al efortului comun al guvernelor, comunităților locale, ONG-urilor și cercetătorilor care au mizat pe inversarea procesului ireversibil. Aceste exemple nu sunt simple anecdote, ci demonstrează că natura are capacitate de reziliență dacă i se acordă spațiu și timp.
În America de Sud, tamarino león dorado, un primat mic care trăiește în fragmentele de pădure tropicală din Brazilia, a trecut de la doar 200 de indivizi în anii ’70 la peste 3.200. Strategia a combinat reproducerea în captivitate, educația ecologică și coridoare biologice care au permis reconectarea populațiilor izolate.
Acest mic primat cu blana strălucitoare de culoare aurie a reușit să-și multiplice populația după decenii de muncă în pădurile din Mata Atlántica braziliană.
În America de Nord, vulturul pleșuv — pasărea emblematică a Statelor Unite — s-a confruntat cu o scădere dramatică a populației în a doua jumătate a secolului al XX-lea din cauza utilizării pesticidului DDT, care slăbea cojile ouălor sale. După interzicerea produsului și declararea speciei ca specie protejată, numărul vulturilor pleșuvi s-a multiplicat de 20 de ori în trei decenii.
Cazuri precum cel al țestoasei uriașe din Galapagos arată că chiar și cele mai fragile ecosisteme se pot regenera dacă se iau măsurile corecte. Controlul speciilor invazive, incubarea ouălor în centre specializate și eliberarea strategică a indivizilor au permis salvarea de la extincție a unor subspecii care existau doar pe o insulă din arhipelag.
Țestoasa gigantică din Galapagos, simbol viu al evoluției, a repopulat insulele de unde dispăruse datorită reproducerii în centre de conservare și controlului speciilor invazive.
În Asia și Africa, specii precum rinocerul indian, rinocerul alb și bivolul roșu de pădure au înregistrat o creștere a populației datorită politicilor guvernamentale orientate spre refacerea parcurilor naționale. De asemenea, combaterea braconajului și crearea de proiecte de turism ecologic care au revalorizat prezența acestora au jucat un rol esențial.
Oceania dă, de asemenea, semne de speranță
Noua Zeelandă și Australia oferă exemple încurajatoare. Kakī sau igüeñuela negra, o pasăre extrem de rară, a trecut de la mai puțin de 30 de exemplare în libertate la peste 200.
Conservarea sa a implicat monitorizări intensive, reproducere artificială și o apărare fermă a zonelor umede. În același timp, wombatul nordic, victimă a bolilor și a pierderii habitatului său, a început să se refacă după crearea unor refugii specifice și intervenția medicilor veterinari specializați.
Wombatul cu nasul păros din nord, una dintre cele mai rare specii din Australia, a început să se refacă datorită creării unor refugii specializate și monitorizării veterinare constante.
Fiecare dintre aceste povești este, de asemenea, un semnal de alarmă: pentru a salva o specie, nu este suficient să protejăm doar câteva animale. Este necesar să le refacem mediul, să schimbăm practicile umane care le pun în pericol și să susținem eforturile timp de ani de zile.
20 de specii salvate de la dispariție
Mai jos, vă prezentăm o listă cu restul speciilor care au „supraviețuit”, împreună cu o scurtă descriere a situației lor anterioare și a drumului parcurs până la recuperare:
Specie – Locație – Scurtă descriere
Panda uriaș China Programele de reproducere și conservare a bambusului l-au salvat de la dispariție.
Condor de California SUA (California) Salvate doar 27 de exemplare în anii ’80; astăzi există peste 300 în libertate.
Bivol roșu de pădure Africa Centrală Progrese datorită supravegherii și restaurării habitatului său sălbatic.
Cerb Père David China Disparut în libertate, a fost reintrodus cu succes din grădinile zoologice.
Antilopa saiga Asia Centrală (Kazahstan) Campanii împotriva vânătorii și protecția în rezervații au permis recuperarea speciei.
Lupul mexican Mexic și SUA Reintroducerea controlată din crescătorii a salvat această subspecie.
Vulturul cu cap roșu Asia și Asia de Sud-Est Restricționarea produselor veterinare toxice a stopat declinul populației.
Gazela dama Africa de Nord Programele de reproducere și reintroducere în zone protejate au dat roade.
Caimanul din Orinoco Venezuela și Columbia De la critic la vulnerabil datorită protecției zonelor umede și repopulării.
Maimuța cu nas mare Borneo Protecția mangrovelor este esențială pentru a opri dispariția sa.
Broasca țestoasă Laud Caraibe și Pacificul de Sud Interzicerea capturării și protejarea cuiburilor au îmbunătățit supraviețuirea acesteia.
Pinguinul african Africa de Sud Educația comunitară și reglementarea pescuitului au inversat declinul său.
Speciile care „au supraviețuit”.
Conform ultimei actualizări a Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), peste 47.000 de specii sunt în continuare în pericol de dispariție în lume. Și multe altele s-ar putea alătura dacă nu se iau măsuri imediate.
Un semnal de alarmă (și de speranță)
Salvarea unei specii nu înseamnă doar conservarea unui simbol: implică menținerea funcțiilor ecologice vitale, protejarea diversității genetice și respectarea echilibrului de care depinde și viața umană. Așa cum a spus odată naturalistul E.O. Wilson, „biodiversitatea este infrastructura vieții” și de fiecare dată când o specie este recuperată, această rețea se întărește.
