Descoperirea a șapte urne funerare din ceramică, două dintre ele de dimensiuni mari, în interiorul Amazonia braziliene, a dezvăluit arheologilor noi indicii despre modul de viață al indigenilor și ritualurile lor misterioase din regiunea râului Solimões.
Cuprins
Lacul Cochila, din statul brazilian Amazonas, face parte dintr-un ansamblu de insule artificiale (várzeas) care au fost construite pe terenuri inundabile de către comunitățile indigene, folosind structuri ridicate din pământ și fragmente ceramice, pentru a permite astfel o ocupare stabilă chiar și în perioadele de inundații.
Potrivit explicațiilor lui Márcio Amaral, arheolog la Institutul Mamirauá pentru Dezvoltare Durabilă, „aceste insule artificiale sunt o formă de inginerie indigenă concepută pentru a stabiliza terenul și a-l adapta la condițiile sezoniere din regiune”. Și tocmai aici a avut loc o descoperire arheologică de mare importanță.
Walfredo Cerqueira, un pescar de pirarucú, un pește gigant tipic zonei, a anunțat autoritățile după ce a observat fotografiile mai multor obiecte care au rămas la vedere după căderea unui copac. Era vorba de nu mai puțin de șapte urne funerare din ceramică, dintre care două erau de dimensiuni mari.
Mai mult decât arheologie
Această descoperire unică a beneficiat de participarea directă a comunității care locuiește în regiune. „Unii membri au văzut vasele când un copac a căzut și a lăsat rădăcinile la vedere, dar nu le-au acordat prea multă atenție. Când am văzut fotografiile pe care le-au făcut, l-am căutat pe părintele Joaquim, care le-a trimis arheologului Márcio Amaral. Atunci am planificat o vizită la sit”, a explicat Walfredo Cerqueira.
Potrivit declarațiilor cercetătorilor, urnele se aflau la 40 de centimetri adâncime, probabil sub vechile locuințe indigene, și prezintă caracteristici până acum necunoscute în regiune, precum dimensiunile mari și absența capacelor, ceea ce ar indica faptul că acestea ar fi fost realizate din materiale organice și, din acest motiv, nu s-au conservat.
Geórgea Holanda
În interiorul urnelor, cercetătorii au găsit fragmente de oase umane împreună cu resturi de pești și broaște țestoase, care, potrivit sugestiilor, au fost probabil folosite într-un fel de ritual funerar asociat cu ofrande de alimente. Extragerea acestora a prezentat mari dificultăți din cauza dimensiunilor lor, astfel încât cercetătorii au trebuit să proiecteze o structură specială pentru a le putea transporta la sediul Institutului Mamirauá din orașul Tefé, în nordul țării.
Potrivit Geórgea Holanda, una dintre arheologele echipei, pentru a se asigura că urnele ajung în stare bună, acestea au fost protejate cu folie de plastic, bandaje de gips pentru stabilizare, straturi de plastic cu bule și, în final, o structură de lemn cu frânghii pentru a le stabiliza în barca în care au fost încărcate.
Geórgea Holanda
Analizele preliminare efectuate în laborator au revelat un tip de ceramică puțin documentat și extrem de divers. Piesele recuperate sunt realizate din argilă verde (foarte puțin obișnuită în regiune), angobă și benzi decorative roșii. „Aceste caracteristici nu corespund niciunei tradiții ceramice amazoniene cunoscute, cum ar fi tradiția policromă amazoniană, amplu studiată, ceea ce sugerează o posibilă descendență culturală nedocumentată în bazinul superior al râului Solimões”, precizează cercetătorii.
În cele din urmă, aceste descoperiri par să confirme ideea că, contrar a ceea ce se credea până acum, zonele de várzea nu erau utilizate doar temporar, ci într-un mod mai stabil și chiar permanent. Ridicarea artificială a terenului, obiceiurile funerare complexe și diversitatea ceramică documentată indică o cultură sofisticată și bine adaptată la mediul dinamic amazonian.
„Această cercetare este mai mult decât arheologie: este vorba de construirea cunoașterii prin colaborarea respectuoasă cu comunitățile tradiționale”, concluzionează Amaral.
