Scott Kelly, omul care a trăit singur în spațiu timp de un an și s-a întors mai tânăr

Scott Kelly

După aproape douăsprezece luni petrecute în orbită, astronautul american s-a confruntat cu simptome neașteptate și schimbări biologice care ridică noi întrebări cu privire la adaptarea fiziologică în afara Pământului

La doar câteva zile după aterizare, Scott Kelly a mărturisit presei că nu-și simțea corpul ca înainte. „Pentru mine este mai ușor să mă adaptez la spațiu decât la Pământ”.

În dimineața în care Scott Kelly s-a întors din spațiu, nimic nu îi era familiar: după 340 de zile în orbită, mai mult decât orice astronaut american a îndurat vreodată, propriul său corp părea să reziste gravitației, cu dureri noi și pielea arzând la cea mai mică atingere. Dar cel mai neobișnuit lucru îl aștepta în rezultatele medicale: totul indica că, contrar logicii, în timpul șederii sale în spațiu, îmbătrânise.

La doar câteva zile după aterizare, Scott Kelly a mărturisit presei că nu-și simțea corpul ca înainte. „Pentru mine este mai ușor să mă adaptez la spațiu decât la Pământ”, a declarat el în prima conferință de presă după întoarcere, potrivit Associated Press. Simptomele fizice erau evidente: mușchi și articulații dureroase, o senzație de arsură constantă a pielii și o sensibilitate extremă la atingere, rezultatul faptului că a petrecut luni de zile fără contact fizic semnificativ, deoarece în microgravitație hainele plutesc în jurul corpului.

Astronautul, în vârstă de 52 de ani, a povestit că chiar și activitățile cotidiene, precum mersul pe jos sau statul jos, îi erau incomode. „Am o senzație de arsură oriunde stau, mă așez sau merg”, a explicat el pentru AP, arătând pantofii negri de gală pe care i-a purtat doar pentru această ocazie, preferând în viața de zi cu zi pantofi groși de alergare, care îi ofereau o oarecare ușurare. Procesul de readaptare nu a fost doar fizic. Kelly a anticipat că „șocul cultural” al revenirii la viața pe Pământ, cu infinitele sale opțiuni și stimuli, va veni curând după rutina austeră de pe Marte.

Misiunea lui Scott Kelly, care s-a desfășurat între 2015 și 2016, a fost una record pentru un american: 340 de zile consecutive în spațiu, depășind recordul anterior de 215 zile. Alături de cosmonautul rus Mikhail Kornienko, Kelly a dublat durata obișnuită a șederilor pe ISS, cu scopul de a studia efectele microgravitației și radiațiilor asupra corpului uman, în pregătirea pentru misiuni viitoare de lungă durată, cum ar fi călătoria pe Marte.

Unicitatea acestui experiment a constat în participarea fratelui său geamăn, Mark Kelly, care a rămas pe Pământ. Ambii, astronauți pensionați ai NASA, au fost supuși unor controale medicale riguroase înainte, în timpul și după misiune. Această comparație a permis oamenilor de știință să izoleze efectele mediului spațial asupra organismului, având un control genetic identic.

Potrivit BBC, peste 80 de experți din 12 universități au format 10 echipe de lucru pentru a analiza datele colectate, care includeau probe biologice, teste cognitive și evaluări imunologice.

„Studiul gemenilor”: metodologie și principalele concluzii

„Studiul gemenilor” al NASA, publicat în revista Science, a devenit cea mai amplă cercetare privind efectele zborurilor spațiale de lungă durată asupra organismului uman. Oamenii de știință au analizat totul, de la fiziologie și imunitate până la ADN-ul ambilor frați, în scopul de a identifica schimbări atribuibile vieții în orbită.

Unele rezultate erau de așteptat: pierderea densității osoase, modificări ale microbiotei intestinale, creșterea markerilor inflamatori și modificări ale structurii oculare. Cu toate acestea, studiul a relevat și transformări genetice care au surprins comunitatea științifică.

Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost comportamentul telomerelor, „capacele” de la capetele cromozomilor care protejează materialul genetic în timpul diviziunii celulare. În mod normal, telomerele se scurtează odată cu vârsta și stresul, ceea ce este asociat cu un risc mai mare de boli cardiovasculare și cancer. În cazul lui Scott Kelly, telomerele din globulele albe s-au alungit în timpul șederii sale în spațiu, un fenomen pe care liderul echipei de biomarkeri, Susan M. Bailey, de la Universitatea de Stat din Colorado, l-a calificat drept „cu adevărat surprinzător”, potrivit BBC.

Bailey a avertizat că această alungire nu trebuie interpretată ca o „sursă de tinerețe” sau ca un indiciu de longevitate, deoarece după întoarcerea pe Pământ, telomerele lui Kelly s-au scurtat rapid, rămânând chiar mai scurte decât înainte de misiune, ceea ce ar putea implica o îmbătrânire accelerată.

Scott Kelly, omul care a trăit singur în spațiu timp de un an și s-a întors mai tânăr

Modificări genetice, reversibilitate și reziliența corpului uman

Pe lângă telomere, studiul a detectat modificări în expresia genetică a lui Scott Kelly, în special în genele legate de producția de energie și sistemul imunitar. Peste 90% din aceste modificări au revenit la normal la șase luni după întoarcere, dar un procent mic de gene legate de imunitate și repararea ADN-ului nu și-au recuperat nivelurile anterioare, potrivit NASA.

Cercetătorii recunosc că încă nu pot identifica cu certitudine cauza acestor modificări, având în vedere complexitatea factorilor prezenți în spațiu: microgravitație, dietă modificată, stresul provocat de izolare și expunerea la radiații cosmice. „Mai avem încă multe de înțeles despre modul în care reacționează corpul în spațiu”, a declarat Jennifer Fogarty, cercetătoare în cadrul Programului de Cercetare Umană al Centrului Spațial Johnson al NASA, într-o declarație preluată de BBC.

În ciuda modificărilor observate, sistemul imunitar al lui Kelly a funcționat corespunzător, chiar și atunci când a primit un vaccin antigripal în orbită. „Având în vedere că majoritatea variabilelor biologice și de sănătate umană au rămas stabile sau au revenit la nivelul de bază, aceste date sugerează că sănătatea umană poate fi menținută în mare parte în timpul acestei perioade (un an) de zbor spațial”, a declarat Universitatea din Texas, participantă la studiu.

Mike Snyder, biolog la Universitatea Stanford și coautor al studiului, a subliniat într-o conferință de presă că „este liniștitor să știi că, atunci când te întorci acasă, lucrurile vor fi, în mare măsură, ca înainte”.