Această descoperire nu numai că rezolvă un mister vechi de zeci de ani, dar ar putea schimba complet modul în care înțelegem istoria Lunii, câmpul magnetic pierdut și evoluția sistemului nostru solar.
Cuprins
De ani de zile, oamenii de știință au dezbătut ce se ascunde în interiorul Lunii. Acum, un studiu internațional a confirmat că satelitul nostru natural are un nucleu solid cu caracteristici foarte similare cu cel al Pământului. Această descoperire ar putea schimba ceea ce știm despre istoria Lunii, câmpul său magnetic și evoluția sistemului solar.
Nucleul ascuns al Lunii
Pentru prima dată, o echipă condusă de Arthur Briaud de la CNRS din Franța a confirmat existența unui nucleu intern solid în interiorul Lunii. Publicat în Nature, studiul arată că această regiune are o densitate de aproximativ 7.822 kg/m³, similară cu cea a fierului, și reprezintă aproximativ 15% din raza lunară.
Această descoperire pune capăt unei discuții științifice care a durat zeci de ani. Pentru a ajunge la această concluzie, au fost utilizate date din misiuni spațiale, măsurători laser și simulări avansate care au modelat comportamentul intern al satelitului cu mare precizie. Rezultatele, pe lângă faptul că susțin o ipoteză propusă în 2011 de oamenii de știință de la NASA, ajută la explicarea modului în care Luna și-a pierdut câmpul magnetic.
Un alt aspect revelator al studiului este dinamica mantiei lunare. Analiza indică existența unei mișcări interne în care materialele mai dense coboară, iar cele mai ușoare urcă. Acest fenomen, cunoscut sub numele de inversiune gravitațională, ar putea explica prezența unor elemente neobișnuite în regiunile vulcanice de la suprafață.
Ce înseamnă această descoperire pentru știința spațială
Înțelegerea structurii interne a Lunii nu este un simplu exercițiu teoretic: are consecințe directe asupra înțelegerii modului în care evoluează corpurile rocose din sistemul solar. Nucleul solid sugerează că Luna, în primele miliarde de ani, a găzduit un câmp magnetic puternic, care astăzi a dispărut. Acest câmp, ca și cel al Pământului, ar fi fost generat de mișcarea nucleului metalic.
Această descoperire științifică nu numai că ridică noi întrebări despre istoria satelitului nostru, dar oferă și o perspectivă asupra proceselor care ar fi putut avea loc pe alte planete și luni din sistemul solar. Cunoașterea modului în care s-a format și s-a stins acest câmp magnetic ne-ar putea ajuta să reconstituim episoade cheie din originea cosmosului. Și, așa cum se întâmplă adesea cu marile descoperiri, ne reamintește că ceea ce credeam că știm se poate schimba încă.
