Sfârșitul secetei și al sticlelor de plastic: un inventator italian creează un purificator de apă care funcționează fără electricitate

plastic

Un cercetător fabrică un purificator de apă portabil, ușor de montat, care nu necesită energie externă și este conceput pentru a fi ușor de utilizat.

Se preconizează că seceta va reveni în această vară în Spania, în ciuda ploilor din primăvară. Pentru a o combate, există o serie de invenții, cum ar fi una care produce 25.000 de litri pe zi datorită soarelui și aerului sau alta care reduce consumul de apă în gospodării cu peste 50%.

La acestea se adaugă o nouă și inovatoare invenție care purifică apa fără a utiliza electricitate și care elimină și sticlele, fiind o soluție interesantă pentru combaterea accesului la apă potabilă, o mare provocare la scară mondială.

Conceput de Salvatore Ferrante, cercetător la Universitatea Italiană Iuav din Veneția, este vorba de un purificator de apă portabil și destul de ușor de utilizat, care participă la prestigiosul premiu James Dyson Award.

Ferrante explică într-un comunicat că inspirația pentru realizarea acestui proiect i-a venit în timp ce căuta „un subiect de teză care să poată avea un impact semnificativ asupra persoanelor sau comunităților care se confruntă cu dificultăți sau situații de urgență”.

În timpul cercetărilor sale, el a identificat lipsa accesului la apă potabilă ca fiind una dintre cele mai critice probleme, în special în țările în curs de dezvoltare sau în zonele afectate de dezastre naturale, și a început să studieze piața purificatoarelor pentru a crea o soluție care să răspundă acestei nevoi.

Nu folosește electricitate

Principalul avantaj al acestei invenții este că nu folosește electricitate. Spre deosebire de purificatoarele convenționale care folosesc doar gravitația pentru a mișca apa, acesta folosește un motor solar sau o manivelă.

Sfârșitul secetei și al sticlelor de plastic: un inventator italian creează un purificator de apă care funcționează fără electricitate

Ferrante subliniază pe site-ul premiilor că aceste mecanisme permit generarea presiunii necesare în interior pentru a elimina eficient impuritățile, garantând astfel apa potabilă. Pentru proiectarea acestui dispozitiv, cercetătorul a analizat purificatoarele existente.

El a identificat punctele critice și potențialul fiecărui sistem. Cercetătorul indică faptul că inițial nu s-a concentrat pe filtrele cu membrană, ci a testat alternative precum filtrele biologice cu nisip, purificarea prin raze ultraviolete și clorarea.

Dar, în timp, a realizat că filtrele cu membrană semipermeabilă oferă cea mai bună combinație între calitatea apei, funcționalitate și portabilitate, așa că s-a concentrat în cele din urmă asupra acestora.

Odată cu introducerea motorului cu energie solară sau a manivelei menționate mai sus, a descoperit că se poate obține o presiune mai mare, ceea ce permite apei să treacă prin membrane mai subțiri decât cele utilizate în mod obișnuit.

Rezultatul este „o apă mai curată”. Odată definit acest aspect, cercetătorul italian s-a concentrat pe a face invenția sa ușor de utilizat pentru oricine, fără a fi necesară o pregătire prealabilă.

De asemenea, a proiectat-o pentru a fi compactă și ușor de transportat. În ceea ce privește funcționarea acestei invenții, este foarte simplă. Sistemul include un recipient extensibil de tip burduf, care servește și ca ambalaj pentru celelalte componente.

Odată ce capacul este deschis și recipientul este încă pliat, pot fi scoase diferitele componente. Este prevăzut cu un filtru care se fixează la baza recipientului cu ajutorul unei șine glisante sau a unei sticle pliabile.

Acesta din urmă este utilizat pentru stocarea apei purificate. Sistemul include un tub pentru canalizarea apei din recipientul principal către filtru și un motor alimentat cu energie solară, care funcționează ca pompă.

De asemenea, dispune de o manivelă manuală care poate fi utilizată în cazul în care motorul nu se poate încărca. Cercetătorul indică faptul că, pentru a asambla sistemul, este suficient să se extindă recipientul tip burduf.

Apoi, trebuie fixat filtrul la bază, conectat un capăt al tubului la partea superioară a filtrului și celălalt capăt în interiorul recipientului. Apoi, trebuie ales între pompa solară și manivela pentru a pompa apa, astfel încât aceasta să curgă prin tub.

Aceste mecanisme servesc, de asemenea, la generarea presiunii necesare pentru a trece prin membrana filtrului, ceea ce garantează o purificare eficientă, potrivit creatorului său.

Perfecționarea sistemului

Potrivit lui Salvatore Ferrante, invenția sa a fost concepută special pentru a rezolva problemele critice ale sistemelor existente. Este un dispozitiv care poate purifica apa fără a necesita surse de alimentare externe.

Prin urmare, el subliniază că este o soluție ideală pentru situații de urgență sau pentru zone fără electricitate. Cercetătorul subliniază, de asemenea, că presiunea mai mare exercitată de motorul solar sau de manivelă permite apei să pătrundă în membrane cu pori mai mici decât cei utilizați în mod obișnuit.

Acest lucru duce la o „eliminare mai completă a contaminanților”. În plus, recipientul este proiectat să fie ușor, ușor de transportat și intuitiv de utilizat, „ceea ce garantează practicitatea sa în condiții dificile”.

Privind spre viitor, Ferrante știe clar care sunt următorii pași pe care trebuie să îi facă: să definească mai detaliat proiectul de teză, specificând unele componente tehnice.

De exemplu, el explică că este necesar să se determine tipul de motor electric care va fi utilizat ca pompă și să se efectueze teste pentru a măsura presiunea exactă a apei la ieșire, atât cu pompele manuale, cât și cu cele electrice.

Ferrante subliniază că acest lucru va ajuta la definirea dimensiunii maxime a porilor membranei. În plus, el consideră că sistemul trebuie să includă o componentă pentru curățarea filtrului, care se realizează de obicei printr-un proces de spălare în sens invers.

„În viitor, sper să rezolv aceste incertitudini și să finalizez proiectul, făcându-l util pentru persoanele sau comunitățile aflate în situații extreme”, concluzionează cercetătorul italian.