Descoperirea epavei Adrasan, în Turcia, a permis accesul la o încărcătură intactă de ceramică sigillata orientală A.
Cuprins
O descoperire arheologică fără precedent a ieșit la lumină în apele care mărginesc coastele turcești. Sute de farfurii și boluri ceramice vechi de peste 2000 de ani și în stare perfectă de conservare au fost recuperate din rămășițele unei nave comerciale scufundate în largul coastei Adrasan, în provincia Antalya. Această epavă, a cărei încărcătură era compusă exclusiv din piese de ceramică cunoscută sub numele de sigillata oriental A sau Eastern Sigillata A (ESA), oferă noi indicii despre comerțul maritim dintre Orient și Occident în perioada cuprinsă între sfârșitul perioadei helenistice și începutul Imperiului Roman.
O epavă unică în felul său
Descoperirea a fost documentată în timpul campaniilor de prospectare arheologică subacvatică efectuate de Universitatea din Akdeniz în septembrie 2022, cu permisiunea Ministerului Culturii din Turcia. Epava se află la o adâncime cuprinsă între 38 și 46 de metri, într-o zonă interzisă activităților recreative. Absența activităților umane în zonă a contribuit la starea sa excepțională de conservare.
Nava se află pe un fund marin format din nisip și pietre, cu resturi ale încărcăturii împrăștiate atât la suprafață, cât și sub sedimente. Spre deosebire de alte epave găsite în regiune, această navă transporta exclusiv veselă din ceramică roșie fină de tip ESA, fără urme ale altor obiecte sau elemente ale corpului navei. Acest tip de specializare a încărcăturii face din naufragiu un caz neobișnuit, ceea ce îl face și mai valoros pentru cercetarea științifică.
Ceramica sigillata oriental A: un exemplu de lux standardizat
Sigillata oriental A desemnează o clasă de ceramică de înaltă calitate, identificabilă prin suprafața sa lustruită de culoare roșu aprins și fabricarea sa prin utilizarea de matrițe. Apărută în secolul al II-lea î.Hr., acest tip de veselă era un produs de lux care imita formele și finisajele argintului. Distribuția sa a fost extinsă în estul Mediteranei. Au fost propuse zone din Siria, Palestina, Cipru și sudul Turciei ca principale centre de producție a acestor piese.
Exemplarele recuperate din epava de la Adrasan au fost datate între secolul II î.Hr. și secolul I d.Hr. și corespund diferitelor forme tipologice deja identificate în alte situri arheologice din estul Mediteranei. Cu toate acestea, acest ansamblu a devenit o raritate arheologică, deoarece este vorba de o încărcătură compusă exclusiv din sigillata orientală A.
O istorie a naufragiului
Cercetătorii consideră că nava, probabil de origine orientală, naviga spre vest ca parte a rutelor comerciale maritime din Marea Mediterană. Ipoteza principală sugerează că nava ar fi încercat să se adăpostească de o furtună când s-a lovit de niște bancuri ascunse. Accidentul ar fi provocat scufundarea ulterioară a navei la aproximativ 300 de metri de coastă. În aceeași zonă stâncoasă au fost găsite alte două epave, una încărcată cu amfore și alta cu cărămizi, ceea ce dovedește că zona reprezenta un pericol real pentru navigație.
Documentarea și studiul sitului
Deși epava a fost descoperită inițial în 2007 de proprietara unui club de scufundări local, a trebuit să se aștepte până în 2022 pentru a se efectua un studiu exhaustiv. În timpul acestor campanii și datorită celor 67 de scufundări efectuate de 15 cercetători la bordul navei științifice Arkeo, s-au utilizat tehnici de fotogrammetrie pentru a înregistra epava în detaliu. În plus, au fost prelevate 20 de mostre reprezentative din veselă care, după ce au fost desenate și fotografiate, au fost returnate la locația lor originală.
Formele ceramice găsite au fost clasificate conform tipologiei lui John Hayes. Astfel, au fost identificate farfurii de tip Hayes 3, 4 și 9, precum și boluri de tip Hayes 5, 22 și 24. Predominanța farfuriilor față de boluri întărește ideea unei producții specializate destinate consumului domestic de lux.
Piese reprezentative: veselă de lux la bord
Printre obiectele cele mai remarcabile se numără mai multe farfurii de tip Hayes 3, caracterizate printr-o margine largă, o bază îngustă și un corp curbat sau drept, cu finisaj roșu sau roșu-maroniu. Acest tip era comun pe coasta mediteraneană a Anatoliei și în regiuni precum orașul Andriake.
Au fost recuperate și farfurii de tip Hayes 4, cu decorațiuni imprimate în centru, care includ palmetă, coroane ale lui Isis și rozete, motive obișnuite în vesela de prestigiu. O altă piesă unică (o farfurie mare de tip Hayes 9) are un diametru de 54 cm și decorațiuni de tip ion, probabil inspirate din prototipuri metalice.
În ceea ce privește bolurile, se remarcă cele de tip Hayes 22, de formă semisferică și cu pereți subțiri, și cele de tip Hayes 5A și 5B, piese de mare calitate, cu reliefuri sau finisaje foarte îngrijite. În plus, a fost documentat și un bol turnat cu decor floral în relief, de tip Hayes 24, care evidențiază continuitatea formelor helenistice adaptate noului gust roman.
O poartă de acces către comerțul mediteranean
Epava de la Adrasan pare să confirme că ceramica ESA a fost unul dintre principalele bunuri manufacturate transportate pe mare în ultimele secole ale lumii helenistice și la începuturile Imperiului Roman. Uniformitatea încărcăturii sugerează că aceste piese erau destinate unui singur piață sau punct de redistribuire, situat, probabil, în Mediterana de Vest. Absența resturilor de carenă sau de ancoră indică fie că nava a fost distrusă, fie că părțile sale organice s-au dezintegrat în timp.
Perspective viitoare
Deși, pentru moment, nu este prevăzută o excavare completă, datele obținute până în prezent au permis deja extinderea cunoștințelor noastre despre distribuția și cronologia sigillata orientale A. Epava de la Adrasan oferă dovezi directe despre rolul pe care îl jucau navele comerciale în circulația produselor manufacturate de lux și oferă un exemplu tangibil al comerțului panmediteranean anterior consolidării Imperiului Roman.
