Ceramica artizanală a scăpat de sub control: noul meme domestic al verii pe TikTok are deja un țap ispășitor
Ceea ce a început ca o evadare estetică și a fost întotdeauna un hobby frumos de vară pentru a atinge o stare de relaxare s-a transformat într-o paradă de obiecte pe care nici lutul nu le recunoaște și care sunt totul în afară de practice. Ceramica artizanală, în versiunea sa cea mai liberă, și-a găsit deja locul în satira digitală.
Cei care au spus că arta este subiectivă probabil că nu au văzut niciodată un ceainic de ceramică cu trei guri sau o cană care pare să se topească înainte de prima utilizare. Pe rețelele sociale, în special pe TikTok, ceramica artizanală cunoaște un boom fără precedent, dar nu tocmai pentru calitățile sale decorative.
Noua serie de videoclipuri virale nu celebrează atât priceperea, cât îndrăzneala creatorilor lor. Sub etichete precum ceramicfails și direct ceramica sunt evidențiate eșecuri magnifice: coșuri de fructe din care cad bucățile de fructe, ceainice care curg din toate părțile și dispensere de hârtie care se blochează la primul centimetru de celuloză.
Unii caută în roata olarului o cale de catarsis creativă, o modalitate de a se conecta cu tangibilul și de a se deconecta de la ecrane. Până aici, totul este bine. Dar problema începe când ceea ce ar trebui să arate ca o ceașcă ajunge să aibă mai multe curbe decât un labirint baroc, sau când conceptualul devine sinonim cu neterminatul.
Unii au știut să exploateze acest magnetism ciudat între urât și îndrăgit. În loc să-și ascundă „defectele”, ei le expun cu o ironie dezarmantă. Farfurii, cești, ceainice, fructiere și dispensere sunt exemple complexe de realizat, oricât de inofensive ar părea. Cu siguranță, nu este același lucru cu bolurile și ceștile, care sunt mai simple.
Cani cu fețe înfricoșătoare, farfurii care dansează la fiecare lingură pentru că nu pot sta nemișcate, obiecte pe care nu ai ști unde să le pui, pe un raft sau într-o expoziție de artă post-apocaliptică.
TikTok, cu natura sa festivă și ironică, a transformat aceste experimente eșuate în piese virale. Utilizatorii nu doar comentează, ci și recreează, imită și exagerează. Ceea ce a început ca o tendință de nișă este acum un ritual colectiv de distracție și dezorientare.
Arta imperfecțiunii
În fond, este aproape reconfortant să vezi cum chiar și proiectele eșuate își găsesc publicul și locul în viață. Succesul nu mai este măsurat în termeni de funcționalitate sau frumusețe, ci în capacitatea sa de a provoca o reacție emoțională, chiar dacă este de uimire. Arta utilitară a rămas în urmă; acum contează narațiunea dezastrului.
Curios este că multe dintre aceste obiecte se vând. Și nu tocmai ieftin. Pentru că „artizanal” a devenit sinonim cu „unic”, iar unicitatea, pe piața digitală, are valoare. Paradoxul: piese care înainte ar fi ajuns direct la gunoi, sunt acum expuse pe rețelele sociale pentru singularitatea lor grotescă.
Unii laudă această mișcare ca un antidot împotriva perfecțiunii prefabricate a Ikea și compania. Alții o văd ca un simptom al oboselii culturale. Oricum ar fi, această ceramică nu lasă pe nimeni indiferent. Și dacă rolul artei este să zguduie, să tulbure sau chiar să facă să râdă, atunci misiunea este îndeplinită.
Poate că ceea ce este cu adevărat important este că, în acest fenomen, s-a recuperat valoarea procesului asupra rezultatului. La urma urmei, lutul nu minte. Ce vezi este ceea ce este. Și în această onestitate deformată, poate că există mai multă adevăr decât în multe piese de design.
