Chiar și în cel mai pesimist scenariu posibil al schimbărilor climatice, al unui război sau al unui meteorit, Pământul ar rămâne mai locuibil decât Marte, potrivit lui Adam Becker.
Cuprins
Elon Musk vrea să transforme omenirea într-o specie multiplanetară, cu Marte ca a doua casă și „barca noastră de salvare”, în cazul în care ar avea loc o catastrofă pe Pământ. Viziunea lui Musk este motorul din spatele programului Starship, care mobilizează miliarde de dolari cu scopul de a construi o rachetă capabilă să ne ducă pe planeta roșie.
Cele trei scenarii ale lui Adam Becker
Unii oameni de știință încă nu înțeleg ambiția lui Elon Musk de a coloniza Marte. Și nu pentru că Starship a explodat de patru ori la rând. La urma urmei, este o rachetă experimentală. „Există foarte multe motive pentru care este o idee proastă”, spune astrofizicianul Adam Becker . „Nu mă refer la faptul că „nu vom avea niciodată tehnologia necesară pentru a trăi pe Marte”. Ceea ce spun este că Pământul va fi întotdeauna o opțiune mai bună, indiferent ce se va întâmpla cu Pământul”.
Într-un interviu convingător acordat revistei Rolling Stone, Becker pune la îndoială unele dintre „fanteziile mesianice” ale oligarhilor tehnologici, începând cu visul marțian al lui Elon Musk. Argumentul său este la fel de simplu pe cât de demolator: oricât de rău ar sta lucrurile pe planeta noastră, Pământul va fi întotdeauna un paradis în comparație cu iadul înghețat care este Marte. În cuvintele lui Becker, ideea lui Musk este „una dintre cele mai stupide lucruri pe care le-ar putea spune cineva”.
Pentru a-și ilustra punctul de vedere, astrofizicianul prezintă trei scenarii apocaliptice: 1) Impactul unui asteroid de dimensiunea celui care a dus la dispariția dinozaurilor. 2) Detonarea tuturor armelor nucleare de pe planetă. Și 3) Cel mai rău scenariu posibil al schimbărilor climatice. „Chiar și atunci”, spune el, „Pământul ar rămâne mai locuibil. O examinare superficială a planetei Marte arată foarte clar acest lucru”.
Pământul devastat vs. Marte așa cum este
Să punem datele pe masă pentru a înțelege diferența abisală dintre o planetă Pământ devastată și Marte așa cum o cunoaștem astăzi. Pentru ca un mediu să fie „locuibil” pentru oameni fără o tehnologie de susținere a vieții perfectă și autonomă, sunt necesare condiții de bază pe care adesea le considerăm de la sine înțelese.
Atmosfera Pământului ar fi poluată, dar ar rămâne densă, bogată în azot și oxigen, cu o presiune la nivelul mării de 1 bar. Pe Marte, atmosfera este extrem de rarefiată (0,6% din cea a Pământului) și este compusă în proporție de 95% din dioxid de carbon. Este irespirabilă și are o presiune la suprafață de 0,006 bari, astfel încât apa lichidă fierbe instantaneu (sau mai degrabă se sublimează, trecând de la starea solidă la cea gazoasă).
Câmpul magnetic al Pământului ar rămâne intact, deviind cea mai mare parte a radiației cosmice și solare. Atmosfera, chiar și poluată, ar oferi un strat suplimentar. Marte nu are un câmp magnetic global. Suprafața sa este bombardată constant cu o doză de radiații care devine letală pentru un om pe termen lung.
Pe Marte, temperatura medie este de -63 °C. Toată apa este înghețată în calotele polare sau sub pământ. Pe Pământ, o iarnă nucleară sau impactul unui asteroid ar răci drastic planeta, dar oceanele ar acționa ca un gigant regulator termic. Cei 1,4 miliarde de kilometri cubi de apă ar rămâne aici. Contaminată și parțial înghețată, dar accesibilă și tratabilă, presupunând că am avea acces la o anumită tehnologie.
Biosfera ar fi grav afectată după o catastrofă, dar solul Pământului ar conține materie organică și componentele de bază pentru viață. În plus, ar rămâne refugiile geotermale și oceanice, unde viața microbiană ar persista chiar dacă alte forme de viață ar dispărea. Solul marțian este toxic. Conține concentrații ridicate de perclorați, compuși chimici periculoși pentru sănătatea umană care complică agricultura.
Se poate terraforma Marte?
Deși randările SpaceX arată o bază gigantică presurizată sub suprafața Marte, Elon Musk și-a bazat întotdeauna viziunea pe posibilitatea terraformării planetei roșii. Atunci nu vorbim doar despre transportul a milioane de tone de încărcătură pentru a construi un oraș locuit pe solul marțian, ci despre un proiect mult mai grandios.
Există multe (și foarte diverse) idei pentru terraformarea Marte, dar ingineria la scară mega pe care ar presupune oricare dintre ele prezintă numeroase obstacole. Primul pas ar fi creșterea temperaturii pe Marte. Propunerile variază de la bombe nucleare până la instalarea unor oglinzi orbitale gigantice care să concentreze lumina solară la poli. Prin încălzirea calotelor polare, gheața și dioxidul de carbon s-ar sublima, îngroșând atmosfera.
În teorie, o atmosferă mai densă ar reține mai multă căldură, ceea ce ar elibera mai mult gaz din poli și din sol. Acest ciclu de retroalimentare pozitivă ar crește presiunea și temperatura până când apa ar putea exista în stare lichidă la suprafața marțiană. Cu toate acestea, studiile pun la îndoială faptul că Marte are suficient CO2 pentru a obține acest efect.
Chiar dacă am putea elibera tot CO2-ul accesibil din calotele polare și capturat în mineralele de la suprafață, presiunea atmosferică a lui Marte ar crește doar până la 7% din grosimea atmosferei terestre. În acest context, afirmația astrofizicianului Adam Becker capătă și mai multă forță.
Dacă transformarea lui Marte într-o planetă locuibilă este practic imposibilă, a trăi acolo ar necesita o dependență totală de habitate artificiale incredibil de complexe și vulnerabile. Logica dictează că orice efort și resursă ar fi mai bine investite în conservarea și, dacă este necesar, repararea singurului sistem de susținere a vieții pe care îl avem și care funcționează perfect: planeta Pământ.
Cu toate acestea, și având în vedere cum merge lumea în ultima vreme, poate că nu ar fi rău să avem un plan B, măcar pentru ca copiii copiilor celor care ar pleca voluntar să trăiască pe o planetă mai rea să se poată întoarce.
